Filme-cărți.ro vă prezintă un fragment din volumul ”În apele facerii”, de Carmen Firan, titlu apărut de curând la Editura Polirom, Colecția Ego. Proză.
Despre carte:
Poveste de dragoste plasată în ultimul deceniu de comunism, În apele facerii redă atmosfera acelui timp fără ostentație, prin existența unor tineri intelectuali prinși în capcana istoriei. Povestea unui erou fără nume este completată de trei voci diferite care preiau alternativ firul narativ, ilustrînd realitatea crudă, visurile și utopiile protagoniștilor. Simțindu-se într-o închisoare existențială, antieroul acestei cărți decide că nu s-a născut încă. Nu s-a născut pentru că încă nu a făcut nimic important, nu are la ce să privească în viitor și ce să lase în urmă. Parabola este însă și o frondă împotriva sistemului, o formă de rezistență la alienarea politică în speranța găsirii unui sens al vieții. Tabloul Bucureștiului din anii ’80 este condimentat cu relații amoroase, cu scene din viața nomenclaturiștilor, dar și a boemei artistice, cu o bună observație a realității și o analiză lucidă, fără încrîncenare, a acelor vremuri.
Fragment:
Coborî scările şi se amestecă în mulţime. Mergea aiurea pe străzi. Vitrine, trecători, maşini oprite la semafor, privea totul atent și se umplea cu zgomote, mirosuri, culori și imagini, un truc pe care i-l spusese odată un terapeut sârb. Să te scufunzi în mulțime, să percepi intens realitatea pentru a scăpa de gândurile parazitare, să fii atent la detalii pentru a îndepărta starea de neliniște și îndoială, peisajul să devină mai puternic decât umbra ta proiectată pe asfalt. Ești neînsemnat. Neînsemnate sunt frământările tale în comparație cu mersul impetuos al lumii. Îşi cumpără un disc, două cărţi şi un pateu cu brânză, traversă, coti spre bulevard cu gândul de a ajunge la tante Matilda, actriţă ratată, rudă îndepărtată a mamei.
Tante Matilda, divorţată de câţiva ani, îşi mângâia pisica într-un fum infernal de ţigară. O sofa aproape dezmembrată, cărţi, hârtii, fotografii, scrumiere, două andrele cu un fir verde încâlcit, bazar, amestec de mirosuri. Dora se simţi dintr-o dată bine, se ghemui într-un fotoliu slinos, aprinse o ţigară şi îşi trase alături un borcan cu peltea de gutui.
La tante Matilda nu apucai niciodată să spui nimic, vorbea ea continuu, se mişca dezinvolt, tăind aerul cu mâna, împărţind judecăţi, fabulând la nesfârşit, într-o împăcare stranie cu viaţa care nu-i lăsase nicio bucurie. Nu era ghicitoare de meserie, ci profesoară de chimie pensionată, văduvă, firavă, cu păr decolorat, mâini mici cu vene proeminente, ochi vii cu luminițe drăcești și un zâmbet ironic, cum au cuceritorii adevărați care se predau imediat după ce au intrat în cetate, de teamă să nu-i apuce grandoarea puterii.
Tante Matilda o privea fericită, îi turnă cafea proastă din ibricul care nu se golea niciodată, îşi strânse faldurile fustei lungi peticite, se aşeză cu genunchii sub ea pe sofa, trase adânc din ţigară, îşi micşoră ochii şi porni la atac. „Dora dragă, nu știu dacă ți-ai dat seama, dar în toamna asta a fost ceva cosmic, ne-a atins pe toţi, eu am văzut chiar aburul morţii. Tu n-ai simţit nimic? Doar spiritul înregistrează perturbarea astrală, el se modifică până în ultima clipă, când ne părăseşte. Ultima clipă nu există decât pentru noi, asta e altceva, el trece mai departe. Îţi spun, deodată am început să mă ridic, am văzut un tunel alb de fum, am urcat, am ajuns sus, în eu, apoi în supraeu. Îi zăream acolo jos vorbind, certându-se, punând la cale, proiectând, visând. Vedeam totul, ciob cu ciob, fărâme, bucăţi, dar ce ordine! Și mi-am înţeles rolul, deşi nu eram conştientă de forma mea, trupul îmi era în dispersie, mă intuiam fără a mă putea atinge. Şi am ştiut atunci că singura noastră armă e aşteptarea. Să aştepţi şi să-ți păstrezi iluziile aşteptând. De-asta îţi spun, Dora dragă, fii înțeleaptă, așteaptă, până la urmă se va întâmpla!“
Ce să se întâmple? Bărbații din viața ei plecau și veneau după voie. Va gâtui porumbei la fereastră până când îi va albi părul? De cine erau trimise acele scrisori? Îl va părăsi pe Andrei? Se va naște odată cu arhitectul ei? Vor cădea gratiile vreodată, se vor deschide porțile? Ce să aștepte?
Despre autoare:
Carmen Firan, poetă, prozatoare, jurnalistă, autoare de piese de teatru şi scenarii de film. În 2000 s-a stabilit la New York. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Societăţii Poeţilor Americani şi a PEN American Center din New York. Între 1997 şi 2002 a fost director de programe la Institutul Cultural Român din New York. În 2002 a primit Premiul pentru poezie al revistei The New York Review of Books. Este coeditor al antologiei de poezie americană contemporană Locul nimănui şi al antologiei de poezie română modernă şi contemporană Născut în Utopia (2006), precum şi al antologiei Străin acasă. Poezie contemporană americană cu accent (2008). Opera sa apare în traducere în reviste, antologii sau în volum în Franţa, Anglia, Irlanda, Polonia, Israel, Canada, Germania, Suedia. Dintre volumele publicate în România menţionăm: poezie – Iluzii pe cont propriu (1981), Paradis pentru ziua de luni (1983), Îmblânzitor de vieţi furate (1984), Trepte sub mare (1990), Negru pur (1995), Locuri de trăit singur (1997), Candori pedepsite (2000), Cuceriri disperate (2004), Femeia de nisip (2018); proză – Tot mai aproape (roman, 1991), Farsa (2002), Caloriferistul şi nevasta hermeneutului (2005), Puterea cuvintelor (2007), Miracole mici şi mijlocii (2009), Detectorul de emoţii (2011), Valiza cu melci – un horoscop al emigrantului (2012), În căutarea magicianului alb. Conversaţii cu Ştefania Magidson (2013), Unde începe cerul (2013), Umbra pierdută (2018). Alte volume: Sertarul cu albine (antologie de poezie, 2013), Dreptul la fericire (antologie de proză, 2014), Dialogul vântului cu marea. Conversaţii cu Nina Cassian (2014), Judecata. Adrian Sângeorzan vs. Carmen Firan, cu un Verdict de Andrei Codrescu (2015), Timp în doi (2015), Atingerea. Călătorii interioare şi drumuri în afară (2016). Ca dramaturg, a debutat în 1981 cu piesa Polen pe insulă (Teatrul Naţional Craiova, stagiunile 1981-1984). Este autoarea mai multor piese de teatru, între care Vânătoare imaginară şi Vis în acvariu, jucate la Teatrul Radiofonic, Lumina din pod (Teatrul Naţional Craiova, stagiunile 2009-2011) şi Cum să te desparţi într-o zi perfectă. Între volumele publicate în SUA: Afternoon with an Angel/După-amiază cu un înger (2000), The First Moment after Death/Prima secundă de după moarte (2000), Accomplished Error/Desăvârşirea erorii (2001), In the Most Beautiful Life/În cea mai frumoasă viaţă (2002), The Farce/Farsa (2002), The Second Life/A doua viaţă (2005), Words and Flesh/Cuvinte carnale (2008), Rock and Dew/Piatră şi rouă (2010), Inferno (2011), Interviews and Encounters. Poetry and Conversation with Nina Cassian (2015), Searching for the White Magician. Dialogue with Ştefania Magidson (2017), Changing Your Sign, Changing your Destiny (2019).
