Eveniment: Discuție despre „În căutarea bunei guvernări. Cum au scăpat alte țări de corupție?”, de Alina Mungiu-Pippidi

Miercuri, 14 martie, începând cu ora 19:00, la Muzeul Național al Literaturii Române a avut loc o discuție pe baza volumului „În căutarea bunei guvernări. Cum au scăpat alte țări de corupție?”. Cartea a apărut la editura Polirom, în traducerea Ioanei Aneci, și este disponibil și în ediție digitală.

Alături de autoarea Alina Mungiu-Pippidi, au fost prezenți Sidonia Bogdan (jurnalistă de investigație), Claude Karnoouh (antropolog, a locuit 15 ani în România și care, în cuvintele lui Vasile Ernu, „vorbește româna cu accent maramureșean”), Bogdan Murgescu (profesor universitar la Facultatea de Istorie din București) și moderatorul Vasile Ernu.

Originalul cărții a fost publicat la Cambridge University Press, în 2015. Analizează modul de evoluție al societăților până în punctul în care integritatea se transformă în regulă, iar corupția devine excepție în gestionarea afacerilor publice și alocarea resurselor publice.

Alina Mungiu-Pippidi este absolventă a Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, doctor în psihologie socială al Universității din Iași, o personalitate academică ale cărei merite sunt recunoscute peste hotare. Din 1989, este activistă a societății civile din România, fiind fondatoarea României Curate (2010).

Întâlnirea de la MNLR s-a situat undeva la granița dintre formal și informal, permițând atât invitaților, cât și autoarei, să discute pe marginea cărții, dar acceptând și întrebări din public. Domnul Karnoouh s-a lansat într-o analiză detaliată, bazată, îndeosebi, pe situația din țările africane foste colonii franceze (de exemplu, Togo), în timp ce doamna Mungiu-Pippidi a oferit multe exemple concrete venind, mai ales, din țările Americii de Sud. Astfel, printre altele, dumneaei a concluzionat că lupta anti-corupție nu are culoare politică și că există modele de succes atât de dreapta (cazul Estoniei), cât și de stânga (cazul Peru).

O parte foarte interesantă a discuției a reprezentat-o încercarea de a defini corupția, din punctul de vedere al fiecăruia – moment în care autoarea a argumentat că, în fond, actele de corupție sunt cât se poate de firești, fiindcă provin, de multe ori, dintr-o înclinație naturală spre favorizarea persoanelor cunoscute. Alina Mungiu-Pippidi și-a presărat argumentația cu exemple personale, din copilăria sa și a fratelui său (regizorul Cristian Mungiu), pentru a dovedi că ni se întâmplă adesea nici măcar să nu recunoaștem corupția sub diversele ei forme, și că aceasta pornește de la niveluri foarte reduse, nefiind prezentă doar la vârf.

Întreaga discuție a stârnit, cu siguranță, curiozitatea față de carte și față de soluțiile găsite de alte guvernări pentru eliminarea totală sau parțială a corupției. Aștept cu interes să citesc și volumul, pentru a reveni, eventual, cu impresii mai amănunțite și o imagine mai clară.