Miercuri, 20 iunie, Editura Nemira a lansat la librăria Humanitas Kretzulescu mai recent roman al scriitorului britanic Julian Barnes, Singura poveste, bestseller Bookfest 2018, apărut în colecția Babel, alături de invitații Cristina Bazavan și Radu Paraschivescu, traducătorul romanului. Evenimentul a fost moderat de Dana Ionescu, redactor-șef Nemira.
Julian Barnes s-a născut în Leicester, Anglia, in 1946. A studiat la City of London School între 1957 si 1964, apoi la Magdalen College, Oxford, absolvind (cu onoruri) în 1968 secția de limbi moderne. Dupa încheierea studiilor, a lucrat ca lexicograf pentru Oxford English Dictionary timp de trei ani. Opera lui Julian Barnes numără peste cincisprezece volume de proză și eseuri, cariera sa literară fiind încununată de numeroase premii și distincții.
„ Ai prefera să iubești mai mult și să suferi mai mult sau să iubești mai puțin și să suferi mai puțin? Cred că, până la urmă, aceasta e singura întrebare adevărată. […]
Cine poate controla cât de mult iubește? Dacă poți să o controlezi, atunci nu e iubire. Nu știu cum altfel ai putea să îi spui, dar iubire nu.
Cei mai mulți dintre noi au de spus o singură poveste. Asta nu înseamnă că ni se întâmplă un singur lucru în viață – se petrec nenumărate întâmplări, pe care le transformăm în nenumărate povești. Însă una singură contează cu adevărat, pe una singură merită până la urmă s-o spui. Ceea ce urmează e povestea mea.” Julian Barnes
Așa începe romanul Singura poveste și de aici au pornit și discuțiile la evenimentul de lansare. O vară din anii ’60, undeva la sud de Londra. Când se întoarce de la facultate, Paul îi face pe plac mamei și se duce la tenis. Acolo e Susan: caldă, încrezătoare, ironică, soție și mamă a doi copii. Evident, iubirea lor este unică și irepetabilă. Peste zeci de ani, el privește înapoi la povestea lor și la eșecul ei, știind că memoria ne joacă feste și ne surprinde.
Dana Ionescu a început prin a spune că Singura poveste conține ecouri din alte romane ale lui Julian Barnes, dar și prin aceea că deși romanul este o poveste despre dragoste, i-a părut și una despre curaj, confesiunea unei iubiri ce pare la început imposibilă și neverosimilă. Cu toate acestea, întrebați dacă povestea este sau nu credibilă, atât Cristina Bazavan, cât și Radu Paraschivescu au răspuns pozitiv. Vorbim și despre libertate, despre cucerire și mândrie, însă în final întreg angrenajul funcționează ca o plasă de salvare. Poate că povestea de dragoste în sine, deși dincolo de tipare, nu este ieșită din comun, dar analiza pe care o face Julian Barnes poveștii este într-adevăr remarcabilă.
Cristina Bazavan a punctat că Singura poveste este un roman cu ritmuri diferite, de la prima parte, unde iureșul prinde rapid personajele și cititorii, ritmul scade încet, dar sigur pe parcurs. Julian Barnes scrie o poveste despre descompunerea bătrâneții, diferența dintre cei doi îndrăgostiți fiind destul de mare, el doar nouăsprezece ani, ea cu trei decenii mai mare.
Cititorul are în față o carte greu de purtat, emoționantă, presărată cu umor specific barnesian, cu inserții subtile despre politică, dar cel mai important, o carte despre dragoste, ruptură și moarte. Arta de a povesti, gradația perfect gestionată, dar și capacitatea inedită de transcrie emoții pe care le dovedește Julian Barnes au făcut din acest scriitor unul foarte iubit în România, spre deosebire de UK, unde, remarcau invitații, unele dintre lucrările sale nu au fost atât de bine primite.
Radu Paraschivescu a adus în discuție și faptul că fiecare capitol este la un alt timp, ceea ce, alături de ritmurile diferite, face din Singura poveste o istorie destul de asemănătoare cu viața reală. Atunci când ești tânăr, lucrurile se desfășoară într-un ritm alert, iar pe măsură ce avansezi în vârstă, ritmul scade considerabil. Eroina este depresivă, alcoolică și cel mai probabil suferă de boala Alzheimer. Între iubiți există probleme la nivel sexual, în sensul că cei doi sunt catastrofali la acest capitol. Departe însă de a fi un minus, Julian Barnes convertește aceste aspecte în avantaje. Povestea se ridică la un alt nivel, unde există multe alte similitudini între eroi, și dobândește mai multă substanță. Puțin erotism și câteva tușe rubensiere ar fi crescut intensitatea, însă romanul ar fi scăzut în ceea ce privește conținutul veritabil.
Singura poveste nu este numai despre dragoste și libertate, este și despre asumarea libertății și prețul care trebuie plătit pentru dragoste. Tânărul erou este nevoit să renunțe la multe pentru a continua relația, atât din punct de vedere personal, cât și profesional. La final, cu greu vom putea spune că am înțeles totul, rămân multe întrebări deschise despre revolta împotriva unei societăți rigide, limitele pe care le poate atinge un om pentru a susține o iubire în care crede, depășirea pragurilor sexuale pentru a susține dragostea la alt nivel. Un amestec tandru de delicatețe și brutalitate, sinceritate și expresivitate, umor și ironie, romanul lui Julian Barnes nu are cum să nu tenteze cititorii care deja îi cunosc lucrările, dar și pe cei care sunt la prima lectură. Într-o lume dominată de caricatură, Singura poveste este un îndemn la ieșirea din cotidian pentru a plonja într-o lume care insinuează ideea că dragostea are totdeauna resurse nebănuite, dar și că trebuie să fii pregătit să plătești prețul cuvenit. Există însă ceva claustrofobic în Singura poveste și un sentiment acut al tristeții: ”Poate că dragostea nu ar putea fi niciodată cuprinsă într-o definiție. Ar putea fi cuprinsă doar într-o poveste.”
