Știrile săptămânii: „Austerlitz”: un tur al obiectivelor turistice unde nu vedem trecutul; CASTiNG – o producție originală DIUD, din decembrie pe YouTube; Filmul românesc recucerește America – Making Waves: New Romanian Cinema; The Cinematic Body • Cinema-ul ca experiență corporală, în următoarea proiecție BIEFF la MNAC.
„Austerlitz”: un tur al obiectivelor turistice unde nu vedem trecutul
Sergei Loznitsa are o modalitate înșelătoare de a construi un documentar rezonant: el și, în acest caz, Jesse Mazuch au pus cu atenție camerele de filmat în cele mai potrivite locuri din jurul unui spațiu public, lăsându-le pornite fără să îi intereseze dacă sunt observate sau nu. Aici, vorbim despre foste lagăre de concentrare de la Dachau și Sachsenhausen-Oranienburg. Am putut observa aceeași abordare și în documentarul său despre protestele din Ucraina, EuroMaidan. Deosebirea este că în cazul documentarului despre EuroMaidan, imaginile au fost în culori și adesea au favorizat o încadrare epică potrivită pentru acțiunea mulțimii, pe când în „Austerlitz”, toate scenele sunt reprezentate monocrom, iar încadrarea este mai strânsă, deși subiectul este, de asemenea, mulțimea de oameni și comportamentul acestora.
„Austerlitz” va ajunge în cinematografele din România începând cu 24 noiembrie, fiind distribuit de Transilvania Film. Trailer: https://goo.gl/dbbwii
Filmul va putea fi vizionat în urmatoarele cinematografe din țară: București – Cinema Muzeul Țăranului, Cinema Elvire Popesco, Cinema Union; Cluj-Napoca – Cinema Victoria; Târgu Mureș – Cinema Arta, Pitești – Cinema Trivale; Suceava – Cinema Modern; Gura Humorului – Casa de Cultură Gura Humorului; Iași – Ateneul din Iași; Vaslui – Cityplex Vaslui; Bârlad – Cityplex Victoria; Odobești – Casa de Cultura.
„Austerlitz”, un titlu inexplicabil altfel, se spune că face trimitere la cartea cu același nume a lui W.G. Sebald. Documentarul ne prezintă mulțimile de turiștii ce viziteaza numeroasele situri de groază asupra cărora și-au lăsat amprenta anumite evenimente importante din istorie – fillmul ne demonstrează că există o dorință, adânc îngropată în noi, de a vizita astfel de locuri îngrozitoare. Pozițiile camerelor sunt stabilite la o distanță respectuoasă și nu sunt focusate pe exponate în mod direct – cu excepția unui cuptor de incinerare – ci numai pe comportamentul persoanelor care le vizitează. Complexitatea morală apare instantaneu. Pe măsură ce zeci de oameni se deplaseză în și în afara camerelor și se uită înăuntru și izvorăsc din întuneric ca niște fantome, nu ne putem imagina decât prizonierii pentru care aceste locuri au fost construite – locuri ale torturii, pedepselor și ale morții.
Într-un interviu pentru The Seventh Art, Sergei Loznitsa declară că „Aceste locuri, pentru mine, sunt absolut goale. Doar un loc în care oamenii au fost uciși, asta-i tot. Barăcile sunt reconstruite, să zicem precum Disneyland, unde se construiesc decorațiile. Numai că, în acest caz, se reconstruiesc clădirile din piatră. Dar de ce și pentru ce au salvat crematoriul? Este interesant că în Dachau se află o clădire frumoasă în stil german, o clădire interesantă cu totul. Lucrul ridicol – care nu este chiar așa de evident – dar dacă sunteți atenți, puteți vedea din lateral o gaură unde se află un stingător de incendiu. Vă puteți imagina? Este o glumă? Un stingător în crematoriu. Dar este pe traseul turistic, trebuie sa fie acolo. Cineva are grijă de el, curătându-l, păstrându-l într-o stare bună. Ah, și ceea ce mă ucide este că au pus lămpi, astfel încât lumina să te îndrume spre gaura din crematoriu. Sunt construite ca un decor pentru spectatori pentru a vedea mai bine în interiorul acestei găuri. Ce să vezi acolo? La ce ajută aceste lămpi? Cineva se gândește la asta, există un artist care face aceste decorațiunile. Întrece orice limită, dar în cele din urmă este o chestiune de gust, iar acesta este un gust foarte prost.”
După debutul său din cadrul Venice Film Festival, „Austerlitz” și-a continuat traseul pe la numeroase festivaluri de film, remarcându-se printr-un câștig și două nominalizări la Traverse City Film Festival, respectiv Indiewire Critics’ Poll și Cartagena Film Festival.
„Austerlitz” este un film care vine cu anumite goluri, exact așa cum vin toate filmele despre Holocaust – ele nu pot cuprinde adevărul, și poate există ceva fad sau frustrant în tăcerea filmului. Nimeni nu este întrebat ce părere are personal. Filmul face trimitere la memorie și adevăr, și la ideea că poate acestea nu pot fi păstrate exact ca vinul sau cărțile, ci mai degrabă trebuie să fie păstarte vii ca obiceiuri de gândire.
„Austerlitz” va fi distribuit în cinematografele din România din 24 noiembrie, de Transilvania Film.
CASTiNG – o producție originală DIUD, din decembrie pe YouTube
Faceți loc în trending! Din 14 decembrie, CASTiNG, cel mai așteptat serial online de comedie, ajunge pe YouTube. Olimpia Melinte, Andreea Șovan, Ana Udroiu și Romina Sehlanec intră în pielea personajelor imaginate de ele, într-o producție independentă semnată de DIUD și distribuită gratuit, pe parcursul a 8 săptămâni, pe canalul casting.series.
Urmărește trailerul oficial
https://www.youtube.com/watch?v=1k55JHedIqI
Primul serial gratuit de comedie care te ajută să înțelegi că actoria nu-i pe gratis, CASTiNG spune povestea a patru prietene, patru actrițe nejucate, mereu în căutarea succesului. De-a lungul celor 8 episoade, Gina, Carmen, Vali și Miss, patru actrițe cu acte în regulă, recurg la modalități creative de a face față eșecurilor profesionale și provocărilor vieții cotidiene. Sunt gata să întoarcă lumea cu susul în jos, trecând printr-un spectru larg de situații: sensibile, ilare și uneori chiar ilegale.
Inspirat din evenimente și personaje cât de cât reale, scenariul serialului CASTiNG este semnat de cele patru protagoniste. Regia primelor 8 episoade a fost realizată de 6 regizori tineri, cunoscuți pentru abordările curajoase și proiectele îndrăznețe în care s-au implicat de-a lungul timpului: Millo Simulov, Andrei Gheorghe, Florin Babei, Iliana Dumitrache, Roxana Andrei și Andrei Ion.
Actorul Ionuț Grama, regizorul și producătorul Dan Chișu, actrițele Emilia Dobrin și Dana Voicu, producătorul Codin Maticiuc și comedianul Ionuț Bodonea (10 lucruri) se numără printre vedetele care-și fac simțită prezența în primul sezon al serialului CASTiNG, interpretând personaje secundare și condimentând povestea prin apariții savuroase. Filmările s-au desfășurat pe parcursul a 28 de zile, în peste 15 locații din București, iar eforturile de producție au presupus coordonarea unei echipe de peste 40 de profesioniști din domeniul cinematografiei, specialiști în conținut online și divertisment, stiliști și make-up artiști.
,,Prin ce se deosebește CASTiNG de celelalte produse distribuite gratuit online este faptul că s-a muncit foarte mult la el și cred că a ieșit atât de bine încât poate concura cu seriale foarte populare de pe TV. Ne-am înțeles de minune cu fetele la filmare, chiar dacă au fost multe zile, uneori foarte stresante. Ne-a ajutat mult faptul că ele au scris scenariile și își cunosteau bine personajele. Ca producător pot să spun că serialul reprezintă un flagship pentru o nouă direcție spre care ne îndreptăm, aceea de producători de content. Până la finalul lui 2018 vrem să lansăm mai multe emisiuni online, iar CASTiNG este punctul de plecare în această aventură și deja ne facem planuri pentru sezonul 2’’ anunță Andrei Gheorghe, unul dintre regizori și producătorul serialului.
Urmărește CASTiNG pe canalul de YouTube https://www.youtube.com/c/casting.series/ Din 14 decembrie, în fiecare zi de joi, te așteapă un nou episod din cel mai fresh serial online din România. Fii primul care află: SUBSCRIBE NOW!
Filmul românesc recucerește America – Making Waves: New Romanian Cinema
Making Waves: New Romanian Cinema, cel mai longeviv și important eveniment dedicat promovării filmului românesc peste Ocean, revine în New York pentru cea de-a 12-a ediție, în perioada 30 noiembrie – 7 decembrie.
Inițiat și organizat de Romanian Film Initiative, în parteneriat cu BAMcinématek și Jacob Burns Film Center, Making Waves propune o panoramă actuală a celor mai sonore producții cinematografice românești recente, printre care Câini (Bogdan Mirică, 2016), distins cu Premiul FIPRESCI la Cannes și Trofeul Transilvania pentru cel mai bun film la TIFF, Ana, Mon Amour (Călin Peter Netzer, 2017), premiat anul acesta cu Ursul De Argint, și propunerea României pentru Oscar, filmul Fixeur(Adrian Sitaru, 2016).
Noutatea ediției #12 sunt proiecțiile în premieră de la prestigiosul BAMcinématek. De aproape 20 de ani, BAM este vatra filmului independent, alternativ, documentar sau arthouse în Brooklyn. BAMcinématek promovează atât filme noi, lipsite de distribuție în marile lanțuri de cinematografe sau filme ale artiștilor locali, cât și filme cult și retrospective ale celor mai iconoclaști regizori, de la Luis Buñuel la Chantal Akerman. Începând cu 2009, programul de la BAMcinématek e completat de BAMcinemaFest, festivalul de film independent care a susținut numeroși artiști tineri, precum Lena Dunham sau Alex Ross Perry. În cuvintele Corinei Șuteu, președintele festivalului Making Waves: „Având deja o reputație excelentă și o platformă serioasă în New York, Making Waves se reinventează în 2017. BAMcinématek e locul ideal pentru a atrage atenția asupra noilor talente, dar și pentru a începe o conversație importantă despre asemănările și deosebirile din industriile de film din România și din Statele Unite.”
Importanța unui astfel de parteneriat e secondată și de Gina M. Duncan (Associate Vice President, Cinema, Brooklyn Academy of Music), care se bucură de faptul că „cinematografia românească continuă să facă valuri la nivel internațional.” Dedicat în special vocilor noi din filmul românesc, programul de la BAMcinématek va avea loc între 4-7 decembrie și va include thrillerul balcanic Câini, comedia independentă Două lozuri a lui Paul Negoescu, care a luat cu asalt cinematografele din România anul trecut, dar și debutul regizoral în lungmetraj al actorului Emanuel Pârvu, Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor, dublu premiat în acest an la Festivalul de la Sarajevo pentru cel mai bun regizor, respectiv actor (Șerban Pavlu).
Deoarece din programul BAMcinématek nu putea lipsi o retrospectivă, autorul invitat anul acesta la Making Waves este Anca Damian, o voce unică în peisajul cinematografic românesc, un autor cu o estetică vizuală subtilă și emblematică. Cele două animații multipremiate care i-au adus regizoarei recunoașterea pe plan internațional, Crulic: Drumul spre dincolo și Muntele magic, vor fi proiectate la cinematograful brooklynez alături de cel mai recent film al său, Perfect sănătos.
Cea de-a 12 ediție a Making Waves: New Romanian Cinema continuă să fie găzduită în acest an de Jacob Burns Film Center în Pleasantville, New York, partener tradițional al festivalului încă din 2013. Programul din cele două spații partenere ale festivalului a fost curatoriat cu atenție, astfel încât la Jacob Burns Film Center se vor putea viziona între 30 noiembrie și 7 decembrie cele mai recente filme ale anului, incluzând Ana, Mon Amour și Fixeur, dar și Breaking News al Iuliei Rugină, extravagantul muzical 6.9 pe scara Richter al lui Nae Caranfil (care va deschide oficial ediția curentă a Making Waves) și comedia dramatică La drum cu tata, regizată de debutanta Anca Miruna Lăzărescu. Filmul documentar este de asemenea prezent la Making Waves, cu Ultimul căldărar (Cosmin Bumbuț și Elena Stancu), distins cu Premiul de Debut la TIFF, și Varză, cartofi și alți demoni (Șerban Georgescu), programul fiind completat cu cel mai premiat scurtmetraj românesc al anului, Scris/Nescris (Adrian Silișteanu), recompensat și el la TIFF 2017.
Printre invitații acestei ediții de festival se numără regizorii Anca Damian, Adrian Sitaru, Iulia Rugină, Paul Negoescu, Emanuel Pârvu și Adrian Silișteanu (prezent la festival și în calitate de director de imagine pentru Fixeur), actorul Anghel Damian (Perfect sănătos) și producătorul Miruna Berescu (Meda).
Majoritatea filmelor proiectate în festival, precum și invitații acestei ediții provin dintr-o generație mai tânără decât cea a vocilor deja consacrate ale Noului Val, motiv pentru care Making Waves întregește seria de proiecții cu un eveniment de networking intitulat Film Industry Talks, destinat unei întâlniri profesionale între noile talente ale filmului românesc și reprezentanți importanți ai industriei de film americane: distribuitori, directori de festival și producători.
The Cinematic Body • Cinema-ul ca experiență corporală, în următoarea proiecție BIEFF la MNAC
Miercuri, 29 noiembrie, Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF continuă seria Politics of the Body, inițiată în colaborare cu Muzeul Național de Artă Contemporană, cu cea de-a treia proiecție: The Cinematic Body.
Pornind de la conceptul de „haptic visuality” – așa cum e formulat în lucrarea de referință The Skin of the Film a teoreticienei de cinema Laura U. Marks – programul propune o experiență senzorialo-emoțională cu totul specială, derulându-se ca un veritabil ritual al seducției. Acesta începe cu explorarea centimetru cu centimetru a corpusului cinematografic, a naturii tactile a filmului, a peliculei ca sursă de senzații și emoții. La scurt timp, aşa cum persoana iubită este la început un ecran pe care apoi proiectăm experienţe şi senzaţii trecute, tot astfel filmele intră în dialog cu alte corpuri cinematografice, pe care le reciclează, reinterpretează şi reanalizează într-un flux continuu al conştiinţei şi al subconştientului. Ceea ce se transformă în timp într-un permanent proces de cunoaștere a celuilalt și auto-cunoaștere. Treptat, graniţele dintre sine și persoana iubită, dintre spectator şi film tind să se dizolve, iar separarea dintre public şi cinema să dispară.
Bilete: 9 lei online, prin Eventbook / 8 lei la intrare
Programul de vizitare al muzeului se încheie la ora 18:00. Filmele încep la ora 19:00, în cafeneaua MNAC, la etajul 4.
Filmele proiectate au fost prezentate anterior în cadrul edițiilor BIEFF din 2013, 2014, 2016, 2017; acestea vor fi subtitrate în limba engleză.
Serie curatoriată de Adina Pintilie
Proiect coordonat de Dan Angelescu
Texte curatoriale: Diana Mereoiu, Andrei Tănăsescu
Mulțumiri: Romina Banu
Parteneri: MNAC București, Sixpackfilm Austria, Agência da Curta Metragem, Asociația Fala Português!
Cover photo: Dear Director, courtesy of Marcus Lindeen
Flirtul începe prin manipularea nu doar a peliculei, ci şi a convenţiilor filmice: Coming Attractions, câştigător al Premiului pentru Cel mai bun scurtmetraj la Veneţia, realizat de maestrul cinema-ului de avangardă Peter Tscherkassky, este un omagiu adus începuturilor cinema-ului, respectiv conceptului de cinema al atracţiilor. Manipularea fragmentelor din reclame filmate pe peliculă face trimiteri la secvențe din filme mute, adoptând limbajul cinematografic specific acestora. Un pas-de-deux al formei şi ritmului, Coming Attractions readuce trecutul în actualitate, oferind o lecţie de istorie a cinema-ului care este în egală măsură prilej de reflecţie şi deliciu al simţurilor. Filmul este prezentat cu sprijinul Sixpackfilm Austria.
Trecând de la subconştientul colectiv la cel individual, Image Fisherman, al lui Alexandru Petru Bădeliță – un trip LSD halucinant, câștigător al Premiului pentru film românesc la BIEFF 2013 – este o reinterpretare parodică a esteticii cinematografului experimental, ce asamblează şi dezasamblează corpul cinematografic, într-un excerciţiu excentric în asociere liberă şi montaj. Într-un colaj de live-action şi animație, regizorul dezvăluie fragmente de amintiri, gânduri subconştiente, spaime, obsesii, îndoieli, eliberate din albume de fotografii şi serviete pline de scrisori. Comentariul din voice-over, de o seriozitate ironică, este constant subminat, cu energie și spirit ludic, de erupţia imaginilor kaleidoscopice, într-o incandescenţă a imaginației care este în acelaşi timp copleșitoare şi fascinantă.
Relația dintre cineast şi cinema devine o conversaţie între Copil şi Părinte (aşa cum sunt înţelese aceste concepte în psihanaliză) în October Is Over al lui Karen Akerman și Miguel Seabra Lopes. Analogia vieții cu cinema-ul nu a fost niciodată mai fermecătoare. Tomtom, protagonistul angelic, afirmă că „filmul nu îmbătrânește niciodată” și primește un răspuns potrivit de la părinții săi nevăzuți (interpretați chiar de regizori). Cadoul lor, o cameră Super8, stârnește imaginația micuțului și astfel începe aventura. Frustrarea descoperirii (niciodată nu sunt fonduri suficiente!) și sfatul oniric al strămoșului său (întotdeauna Godard!), fac ca inspirația nocturnă să dea roade. Sub aparenta lui simplitate formală, filmul dezvăluie în adâncimea sa psihanaliza lacaniană și montajul eisensteinian, fiind un omagiu adus cinema-ului și energiei creative care îi dă viață. October Is Over a avut premiera la Festivalul de Film IndieLisboa și este prezentat cu sprijinul Asociației Fala Português!
Relația viscerală între cinema și subconștient revine ca temă recurentă. Inspirată de practica fotografică din secolul 19 cunoscută sub numele de Mamele invizibile, artista vizuală Sarah Vanagt investighează însuși actul privirii. Dacă la început fotografia a fost considerată o vrăjitorie, o invenție care fură sufletul subiecților săi, Still Holding Still (prezentat în premieră la IDFA Amsterdam) reușește să capteze exact momentul acela magic în care se naște imaginea, când se petrece transferul de suflet între real și fotografiat. Ca un exercițiu de meditație Vipassana care acutizează simțurile, privirea cinematografică a lui Vanagt readuce transcendența în real, în timp ce noi devenim martori participativi.
Nevoia inerent umană de a explora propriul sine e un proces dificil şi care are adesea nevoie de mediere. Calitatea reflectiv-protectoare a spaţiului cinema-ului permite întocmai acest lucru, membrana ecranului devenind membrana pântecului matern. Câştigător al Premiului Cinema & Gioventù pentru Cel mai bun scurtmetraj la Festivalul Internațional de Film de la Locarno 2015, filmul lui Marcus Lindeen, Dear Director, vorbește despre căutarea identităţii în oglinda auto-reflexivă a cinema-ului. În 1980, cântăreaţa de jazz Kazzrie Jaxen a avut parte de o experienţă care i-a schimbat complet viaţa, în timp ce urmărea filmul lui Ingmar Bergman, From the Life of Marionettes. Complet absorbită de universul său de dualități și identităţi fisurate, și-a dat seama că era ea însăși un geamăn supravieţuitor, singurul copil născut dintr-o sarcină de gemeni. Lindeen explorează acest subiect cu deosebit rafinament prin forma cinematografică a fluxului conştiinţei interioare, în secvenţe în care o observă pe Jaxen în timpul procesului de internalizare a acestei descoperiri. Ascuzând sensuri profunde sub multiplele straturi narative, Dear Director este un veritabil objet d’art, a cărui muzicalitate cinematografică se dezvăluie din ce în ce mai mult, cu fiecare vizionare.
Un dialog provocator cu privitorul, ludicul și seducătorul The Shadow of Your Smile, semnat de Alexei Dmitriev, aruncă o privire la plăcerile ascunse care pândesc printre VHS-urile cu filme pentru adulţi. Un protagonist invizibil porneşte o casetă video. Zâmbetul enigmatic al unei tinere umple ecranul, în slow motion, făcându-ne să ne imaginăm o poveste de dragoste neîmpărtăşită între ea şi personajul invizibil. Cu toate acestea, când materialul filmat începe să se autocenzureze din cauza calibrării instabile a imaginii, filmul este derulat rapid de către privitorul tipic, nerăbdător, iar presupusa poveste de dragoste ia o turnură neașteptată. Regizorul se joacă liber cu aşteptările privitorului în timp ce explorează posibilitatea redefinirii semanticii imaginilor prin manipularea sunetului şi scoaterea lor din context. Filmul a fost proiectat în premieră internațională în cadrul Festivalului de Film de la Edinburgh.
Eliminarea graniței dintre privitor și experiența ciematografică este dusă și mai departe de artista vizuală Vika Kirchenbauer, care, adresându-ți-se direct, îți spune: Please Relax Now. Urmează să ai o experiență specială, ghidat de vocea artistei – o experiență a libertății și a dorinței. Calmă și sigură pe ea, Kirchenbauer sparge bariera distanțării impuse de ecran, dezvăluind sistematic raporturile de putere dintre artă și consumatorul acesteia. Ca spectatori, suntem încurajați să subminăm pasivitatea și să ne revendicăm poziția în spațiul pe care îl ocupăm. Cum? Explorând, acum și aici, principiul plăcerii în artă, dus la extrem. Abandonează-ți prejudecățile, democratizează spațiul, supune-te și abandonează-te cu totul experienței colective. Politică și ludică, premisa aparent simplă a filmului Please Relax Now va deveni una dintre cele mai provocatoare experiențe vizuale la care poți lua parte. Ar trebui să te opui? Nu, doar relaxează-te. Please Relax Now a fost proiectat la Festivalul de Scurtmetraj de la Hamburg în 2014 și a făcut parte din European Media Art Festival, Osnabrück (2014) și Videonale, Bonn (2015).
Acum că ai făcut asta, îti dai seama că reinterpretarea, subversiunea, explorarea şi eliminarea graniţelor a dus la crearea unui nou corp cinematografic. Nu doar a unui corp, ci a unui sine în care elementele explorate până acum fuzionează. Într-un cuvânt, a dus la intimitate – o conexiune emoționalo-senzorială profundă între privitor și cinema. Hiper-minimalistul și atât de senzualul What My Love Must See seduce privitorul prin modificarea subtilă a percepției asupra aceleiași imagini: o carte poștală vie, care păstrează amprenta unei povești de dragoste și, în același timp, o ecuație poetică despre cinema, ale cărei variabile sunt elemente esențiale de limbaj filmic. François Bonenfant propune un puternic și emoționant dialog vizual între spectator și un bărbat care privește fix spre cameră în trei momente diferite ale zilei, de undeva de pe unul dintre acoperișurile romantice ale Lisabonei. Pe măsură ce lumina soarelui călătorește pe chipul bărbatului către apus și cântecul de dragoste, pe care-l auzim la început în surdină la un radio, devine din ce în ce mai prezent, fredonat de vocea caldă a bărbatului. În cele din urmă, îmbrățișându-ne ca unic univers sonor al filmului, nostalgia și dorința se strecoară subtil până la a pune stăpânire cu totul pe inimile și trupurile noastre. Filmul este prezentat cu sprijinul Asociației Fala Português!
