Prin blogosfera cinefila (5 – 11 martie 2012)

-Un film care se afla si in vederea noastra este The Hunter, care saptamana trecuta a fost prezentat (cu frumoase cuvinte) pe FilmSinopsis.ro: „The Hunter e un film despre natură şi despre relaţia omului cu natura. Spectatorul va fi încântat de zeci de cadre pline de sălbăticie minunată, de meticulozitatea unui vânător, de drama acestuia de la final şi de interpretarea oferită de William Defoe. Nu pot spune că The Hunter e un film de excepţie, dar e un film bun, un film captivant care pe lângă cele mai sus menţionate mai are o doză de nebunie şi de mister.” Nota lui Marian: 7.5.

-O frumoasa descriere a filmului Young Adult (2011), cu Charlize Theron in rolul principal, o regasim pe blogul „Filme pe scurt”: „Mavis a fost printesa alintata a liceului, regina de gheata domnind peste un domeniu de loseri, care se pupa cu fotbalistii in paduricea din spatele scolii visand la ziua in care va pleca din oraselul acela meschin, sufocant, provincial. Si iata, visul s-a adeverit: Mavis a ajuns intr-un apartament scump din capitala statului. Are un catel mic, de primadona, o cariera de succes (scrie romane siropoase pentru adolescenti), un frigider plin de Cola light si conserve pentru caini, o casnicie ratata, un ficat obisnuit cu tarie si o imprimanta cu cerneala pe sfarsite pe care o face sa functioneze cu scuipat.”

-Iulian Fira face destul de rar in ultimul timp recenzii de filme (timpul e din ce in ce mai scurt pentru toti!), dar cand o face (re)descoperim filme memorabile. Saptamana trecuta a fost vorba de The Best Years of Our Lives: „Filmul pare plin de gravitate, daca judecam dupa rezumatul standard al subiectului: trei americani care au luptat in Al Doilea Razboi Mondial se intorc in oraselul natal si descopera ca vietile lor si ale familiilor lor au fost iremediabil schimbate de anii petrecuti pe front. Pare leit The Deer Hunter, dar nu e. Este mai luminos si are acea candoare clasic hollywoodiana pe care o ironizam adesea, dar de care avem mare nevoie.”

-S-a discutat destul de mult in ultima vreme despre filmul lui Lucian Grigoresc, Tatal fantoma. Daca Delia a scris despre el in termeni laudativi, Cinesseur, unul dintre cei mai pertinenti critici din  blogosfera cinefila nu are tocmai aceeasi parere: „Tatăl fantomă, debutul în lungmetraj al fostului critic Lucian Georgescu, e un film fără miză. Stăteam cufundat în scaun şi pe măsură ce meandrele tramei îşi desfăceau aripile mi-era tot mai puţin limpede ce vrea filmul ăsta de la mine. Să mă amuze? Să mă ţină în suspans? Să mă atragă în plasa – firavă – a unei poetici de tip Tarkovski meets Kusturica? Sau să mă aburească oferindu-mi câte ceva (puţin şi de mântuială) din fiecare? E atâta derută conceptuală aici încât e nevoie de o supradoză de indulgenţă pentru a trece cu vederea erorile (naivităţile, scăpările?) de construcţie dramatică şi indecizia identitară structurală. M-am străduit din greu să mi-o procur/autoadministrez, dar nu am reuşit. Rândurile de faţă sunt o dovadă.”

(Jovi)

Doua recente premiere romanesti domina comentariile saptamanii in blogosfera cinefila.

–‘Dezastru după dezastru’ este titlul cronicii lui Adrian Gorzo in Dilema Veche la doua recente premiere romanesti ‘Tatăl fantomă’ de Lucian Georgescu si ‘Ceva bun de la viaţă’ de Dan Piţa. ‘Într-un context dominat de decizii regizorale care nu sînt nicicum (şi care, prin urmare, nu reuşesc să dea o formă conţinutului parafrazabil al filmului – adică acţiunilor, evenimentelor –, astfel încît excentricitatea acestui conţinut devine greu distinctibilă de simpla inepţie), ocazionalele accese de personalitate stilistică ale lui Georgescu (aici un flashforward, dincolo un sărut dat în reluare din diverse unghiuri) sînt la fel de intempestive, de arbitrare, de hodoronc-tronchiste, ca elanurile cîntăcioase ale unui afon…Ceva bun de la viaţă al lui Dan Piţa e tot un dezastru, însă măcar are un ecleraj şi o operatorie (realizate de Dan Alexandru) care împacă dinamismul cu picturalitatea, iar în rolul principal mai are şi un actor (Corneliu Ulici) cu ceva din prezenţa lui Ilarion Ciobanu de pe vremea cînd era tînăr.’

-Nici Cinesseur nu are o parere prea buna despre dilmul de debut al lui Lucian Georgescu: ‘Tatăl fantomă, debutul în lungmetraj al fostului critic Lucian Georgescu, e un film fără miză. Stăteam cufundat în scaun şi pe măsură ce meandrele tramei îşi desfăceau aripile mi-era tot mai puţin limpede ce vrea filmul ăsta de la mine. Să mă amuze? Să mă ţină în suspans? Să mă atragă în plasa – firavă – a unei poetici de tip Tarkovski meets Kusturica? Sau să mă aburească oferindu-mi câte ceva (puţin şi de mântuială) din fiecare? E atâta derută conceptuală aici încât e nevoie de o supradoză de indulgenţă pentru a trece cu vederea erorile (naivităţile, scăpările?) de construcţie dramatică şi indecizia identitară structurală.’

–Adina de la Buticul de filme si carti a vazut filmul recent al lui Pita: ‘După o absență de vreo 6 ani Dan Pița revine cu o poveste ce pare să aparțină (doar în aparență) noului val ultra-realist de filme românești. Însă Ceva bun de la viață este cel mult un copil de suflet al acestui val, la fel de orfan și orbecăitor ca și cei doi protagoniști (Mateo și Ginel, interpretați de fețele proaspete Corneliu Ulici și Dragos Dumitru). Punerea trupului unui nou venit pe patul procustian al realității e deja o trăsătură torționărească, o unitate de măsură standard  mai mult sau mai puțin necesară  în cinematografia românească, ofranda adusă realității ajutând fie percepția, fie catarsisul unei întregi colectivități. ‘

-In fine, pentru a schimba putin subiectul, este aproape imposibil sa nu fi vazut la intrarea in vreo sala de cinema un afis parafrazand sau parodiind Cina cea de Taina cu personaje din lumea filmului. Richie de la ‘Marele Ecran’ ne prezinta o noua colectie.

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan