-‘Pseudokinematikos’ scrie despre ‘Sieranevada’ al lui Cristi Puiu: ‘După ce am văzut filmul lui Cristi Puiu mi-am amintit, încă o dată, cât sunt de debile și de crispate filmele românești de ieri, de azi și dintotdeauna când își propun să fie comice și, pe de altă parte, cât de pline de umor (un umor demențial, debordant) reușesc să fie atunci când fundalul este o tematică gravă, serioasă, așa cum se întâmplă în filme de Lucian Pintilie, de Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Dan Pița (pe când ultimii trei nu-și pierduseră încă umorul), de (mai rar) Andrei Blaier, Dinu Tănase, Iosif Demian sau (mai recent) de Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Radu Jude sau Gabriel Achim; cât sunt de patetice, de pueril-doloriste filmele ce se vor „spirituale”, „moralizatoare” și cât de pline de adevăr, de viață sunt cele care nu-și propun să filmeze personaje „morale” surprinse în atitudini pioase, triumfaliste, cu mesaj didactic, apăsat pilduitor etc.; cât de norocoși, în fine, sunt unii actori atunci când întâlnesc un regizor de film ca Puiu care chiar poate să-i scoată din emploi sau să le ofere partituri de care – până la întâlnirea cu el – nu prea avuseseră parte. Ce bine că există un regizor ca Puiu ce încă face astfel de filme-mărturie, demonstrând că – orice s-ar spune – în România, sergiunicolaescomania etc. nu a învins de tot!…’
-Adriana Gionea de la PostModern scrie despre ‘Remember’ al lui Atom Egoyan Egoyan: ‘Deşi nu pare să urmeze firul unei abordări moralizatoare, care să denunţe, cu nume şi date exacte, care să facă apel direct la memorie şi la datoria generaţiilor tinere de a o păstra pentru a nu mai permite ascensiunea unor dictatori şi a unor servanţi sadici, Remember are acest efect. Mai mult, Egoyan are mari şanse de a-i aduce în cinematografe şi pe cei care evită filmele despre Holocaust fie din cauza imaginilor copleşitoare, fie din cauza distanţării cinice de orice dramă colectivă a unui trecut ce nu le aparţine. Este, aşadar, binevenită ideea lui Egoyan de a capta atenţia unui public apatic în faţa documentarelor istorice prin elementele unui thriller în stil american, în care maleficul se camuflează în culorile tihnei din suburbii, după cum torţionarii nazişti huzureau în căsuţe idilice din zone pitoreşti şi pozau în vecinii simpatici până să fie capturaţi şi demascaţi public.’
–Angela de la CineAmator a vazut ‘Election Year’ din seria ‘The Purge’: ‘In comparatie cu filmele din 2013 si 2014, de data asta urmarim o viziune distopica in care religia si ideologiile politice au un rol important. Cu mize uriase, regizorul trece uneori peste limite si scapa unele detalii conspirative din atentie, pentru a le face mai putin credibile. Dar cand iti aduci aminte ca totul este populat de personaje maniacale cu creierul spalat intru-purificarea tarii, logica incepe sa capete contur. O satira dura, previzibila uneori, care alege sa orchestreze premiza mai in siguranta decat pana acum, astfel ca face mai putine riscuri. ‘The Purge: Election Year’ mentine insa un ritm alert constant sustinut de opulenta si nebunie. Rareori dialogurile devin seci, rupand firul cursiv (vezi glumele rasiale). Cert este ca ramane un capitol visceral care intregeste o serie cu potential, largind punctele de vedere. Am avut initial o familie sechestrata in casa, apoi o fuga printr-un cartier, ca acum sa fim plimbati prin tot orasul.’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Trois souvenirs de ma jeunesse” (2015)
