-Prima recomandare a saptamanii vine de la Yingyang Movies, care, pe langa Pozitia copilului, ne informeaza despre un alt film vazut la festivalul Tenaris CineLatino, 7 cajas: ” Filmul nu este regizat de cine știe ce personalităţi, ba chiar le pot spune începători, însă au reușit să facă o treabă destul de bună cu acest film, ajutați şi de jocul excelent al unor actori debutanți. Coloana sonoră şi ritmul alert în care s-au desfasurast unele scene, a ridicat filmul peste așteptările mele, rezultând astfel o producție cu o calitate peste medie.”
-Emmerdeur scrie pe blogul sau despre un nou film demn de mentionat vazut la TIFF 2013, Call Girl: ”Inspirat de un fapt real care a zăpăcit electoratul social-democrat suedez în anii ’70, Call Girl are în centru un scandal cu iz politic în care sunt implicate prostituate, deminitari de prim-rang şi Servicii Secrete. O cucoană pune la punct o reţea de „call-girls”, sub acoperirea umbrelei de „baby-sitters”, menită să satisfacă plăcerile mai-marilor Statului.”
-Victor de la Poison Whiskey scrie despre o alta prostiuta aparuta pe marile ecrane saptamana trecuta, The Wolverine. Părerea lui este insa buna, iar nota 3/5: ””The Wolverine” este „opera” lui James Mangold, posesorul unei cariere foarte variate, care include ”Kate & Leopold” (time-traveling rom-com, tot cu Hugh Jackman), ”Identity” (horror), ”Walk the Line” (biopic), ”3:10 to Yuma” (western), ”Knight and Day” (film de acțiune). Cred că a fost o alegere foarte bună pentru acest film, fără prea multe ambiții (ar putea fi un episod mai lung al serialului animat), dar care oferă spectacol vizual și o foarte interesantă dinamică între personaje (cele mai multe dintre ele complet noi și interpretate de actori japonezi necunoscuți publicului occidental). ”
-După mult timp, Andrei Runcanu de la ”Un film pe zi” reapare in blogosfera cu trei recenzii. Despre Before Midnight (2013), el scrie: ”Fiind filme de dialog, totul se sprijină pe text și pe interpretarea actorilor. Ciudat e că interpretarea nu mai e la fel ca în filmele trecute. Ethan Hawke încearcă mai mereu să creeze un personaj carismatic și strădania asta scade din autenticitatea care a făcut celebre primele două filme. Julie Delpy e singura care duce greul filmului, cu farmec, cu inteligență și cu o implicare perfectă pentru o femeie de 40 de ani care se confruntă cu problemele vieții de mamă. Senzațional la film e însă textul, scris de regizorul Linklater și de cei doi. Dialogurile, mai ales cele de confilct, sunt extrem de autentice și descriu cu o veridicitate tranșantă rupturile dintr-o relație.”
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–”White House Down” (2013)
–”The Details” (2011)
–”Kapringen” (2012)
