-Ionuț Mareș scrie despre cele mai bune filme văzute de el în 2016 pe ZiarulMetropolis.ro. Pe primul loc este ”Fiul lui Saul”, iar topul său este realizat având în vedere următoarele aspecte: ”Topul celor mai îndrăzneţe filme distribuite în 2016 în cinematografe conţine numai titluri care au avut premiera în sălile din România în acest an (deşi unele dintre ele au fost lansate încă de anul trecut în diverse festivaluri din străinătate sau în reţeaua de distribuţie din alte ţări). Acest prim top nu cuprinde, prin urmare, filme importante care, deşi au fost distribuite în cinematografe în 2016, au rulat în festivaluri de la noi încă din 2015 și au prins topurile personale din acel an. Este cazul, în special, al unor titluri precum „Arabian Nights. Vol. 1-3”, al portughezului Miguel Gomes, şi „Cemetery of Splendour”, al thailandezului Apichatpong Weerasethakul. Pe de altă parte, alte câteva titluri cunoscute sau realizate de mari regizori – şi lansate tot în 2016 în cinematografe – nu au prins topul, şi asta pentru că le-am considerat mai puţin îndrăzneţe decât cele 12 titluri de pe primele 10 poziţii. Dintre ele ar merita menţionate „Mustang”, de Deniz Gamze Ergüven, „The Hateful Eight”, de Quentin Tarantino, „Youth”, de Paolo Sorrentino, „The Revenant”, de Alejandro González Iñarritu, „Hail, Caesar!”, de Joel şi Ethan Coen, „Love”, de Gaspar Noe, „The BFG”, de Steven Spielberg, sau „Album”, de Mehmet Can Mertoğlu.”
–Topul 2016 a apărut și pe blogul Marele Ecran, fiecare editor scriind despre filmele preferate ale anului care tocmai se încheie. Iată ce spune Lucian Mircu: ”N-am stat mult pe ganduri cand am facut lista. Am scris exact cu ‘ce am ramas din 2016’. Pe langa scaparile constiente (Ma Loute de Bruno Dumont sau Embrace of the serpent), vor fi sigur si cateva lapsusuri. Arrival (Denis Villeneuve). Filmul cu ‘extraterestri’ de la care pleci intrabandu-te ‘ce inseamna sa fii om’. Hell or High Water (David Mackenzie). De la joc (Jeff Bridges, Ben Foster, Chris Pine ), scenariu (Taylor Sheridan a scris si Sicario), imagine (Giles Nuttgens), pana la muzică (Nick Cave & Warren Ellis), atinge toate notele potrivite. E marele hit din zona indie. Goldstone (Ivan Sen). Cu elemente de noir si film politist (doi detectivi si „o dama la necaz”), acest neo-western plasat in desertul Australiei (care se putea intampla si la Rosia Montana), e un strigat impotriva sistemului corupt de pretutindeni. Tinand cont de anul politic 2016, Goldstone ne arata calea de urmat. In plus, arata superb.”
-Nu pot lăsa la o parte un alt top preferat, cel realizat pe FilmReporter.ro și care cuprinde cei mai importanți critici de film ai momentului. Iată, de exemplu, topul lui Cinesseur: ”Anul trecut, am compus un top din 7 poziții. N-am găsit nici un motiv suficient de puternic pentru a schimba formula, așa că ierarhia pe 2016 are aceeași structură. Și tot ca-n 2015, am alcătuit Se7en Best-ul din filmele care au rulat în cinematografe on daily basis. Mi se pare cel mai fair așa. Topul pe care-l voi publica pe blog nu va avea prea multe în comun cu ce găsiți aici fiindcă aria de selecție e mult mai largă (festivaluri ș.a.). Altă poveste oricum, nu insist aici. Ar mai trebui spus totuși că unele filme din clasamentul care urmează au fost fabricate în 2015, însă nu e vina nimănui (cred!) că au ajuns pe-aici mai târziu. Mențiune: Fúsi/Virgin Mountain (r. Dagur Kári)
- Spotlight (r. Tom McCarthy)
6. Hail, Caesar (r. Ethan & Joel Coen)
5. Truman (r. Cesc Gay)
4. Arrival (r. Denis Villeneuve) – cel mai foucauldian film al anului
3. Julieta [un film de Almodóvar (așa scrie pe generic, așa scriu și eu, pen’ că-mi place ideea)]
2. Francofonia (r. Aleksandr Sokurov)
1. The Neon Demon (r.Nicolas Winding Refn)”
-Pe Art7.fm, Simona Rădoi ne recomandă ”10 filme pentru Crăciun, dar nu neapărat despre el”. Printre ele, Eyes Wide Shut: ”Ultimul film regizat de Stanley Kubrick este, la prima vedere, un thriller erotic inspirat de romanul lui Arthur Schnitzler, Traumnovelle (Dream Story). În fapt, Eyes Wide Shut este o metaforă despre descompunerea relațiilor și despre vindecarea sexuală, care la vremea lansării a scandalizat prin scenele pline de sexualitate și voyeurism. Filmul abundă în simboluri oculte și ritualuri tulburătoare, iar faptul că o liturghie românească inversată este o invocație satanică într-un film de-ale lui Kubrick este deja cunoscut de conspiraționiștii cu internet de la finalul anilor ’90. Ca fapt divers, este o producție costisitoare, la care s-a filmat timp de 400 de zile continuu, intrând ulterior în Guinness World Book.”
-În sfârșit, ultima mea recomandare din această perioadă este articolul lui Aron Biro despre două seriale musai, True Detective și Fargo: ”True Detective continua insa sa faca ce stie mai bine. Sa ia actori consacratzi intr-un anume context si sa-i puna in cu totul altul, transformandu-le imaginea consacrata. Dialogurile sunt extrem de dense, sesizabil scrise de un scriitor (mi-a amintit pe alocuri si de Counselorul lui Cormac McCarthy, incomprehensibil la prima vizionare dar fascinant la a doua). Starul noului sezon e Colin Farell care si-a lepadat complet aura de sex symbol ca sa joace aici un politzist alcoolic mustacios si coleric, bantuit de suspiciunea ca fiul sau nu este al sau, ci al tipului care a violat-o candva pe nevasta sa. Al doilea star pe care se sprijina acest sezon e Vince Vaughn pe care pana acu l-am vazut doar in comedii idioate si chiar si acolo parea un actor prost de comedie, in timp ce aici are o gravitate teatrala care te face sa ii sorbi fiecare replica. Si el joaca un personaj multifatzetat, desi initzial e introdus drept mafiot cocalar shantajist.”
(Jovi)
-A murit actrita Carrie Fischer. Ultima ei aparitie pe ecrane este o reluare a rolului care a facut-o celebra – cel al printesei Leia Organa din ‘Star Wars’. Despre ‘Rogue One’ a scris pe blogul sau Dan Alexe: ‘A ignora totul despre Războiul Stelelor este ca și cum ai ignora totul despre psihanaliză. Două mitologii neștiințifice dar coerente. Categoriile ridicole extreme, sectanții convinși, sunt, desigur, în ambele sisteme, cei care încă mai cred că psihanaliza e o știință, ca și cei al căror univers se reduce la numele, clișeele, mitologiile și scenele din Star Wars. Ele trebuie însă obligatoriu cunoscute pentru a pricepe ce e azi în jurul tău.’
-Adriana Gionea scrie la PostModern despre ‘Phantom Boy’: ‘Phantom Boy îi va bucura atât pe cei mici, datorită unui protagonist luminos, vesel şi apropiat de universul lor, în ciuda puterilor speciale, cât şi pe adulţi, datorită calităţilor vizuale ce transpun ireproşabil în universul animaţiei toate calităţile unui crime thriller noir clasic. Universul copilăriei se prelinge prin atmosfera nocturnă tenebroasă atribuită unui thriller dectectivistic. Atmosfera ce întreţine suspansul este perfect redată din punct de vedere cromatic prin contrastele dintre culorile puternice şi umbrele ce răsar din bezna ce inundă străzi lăturalnice de la periferie, într-o zi ploioasă. Inventivitatea scenaristului Alain Gagnol se va suprapune peste diversitatea cromatică, atractivă datorită unei treceri de la nuanţele diurne simbolizând inocenţa copilăriei la neoanele asociate unui Babilon periculos şi la culorile stridente ce sparg întunericul lugubru din zonele rău famate unde se ascund personajele negative, ca într-o capodoperă din zona unei pelicule mulate pe aşteptările celor fascinaţi de poveştile cu detectivi transpuse pe marele ecran.’
-Marian Radulescu scrie la liternet.ro despre filmul lui Radu Jude ‘Inimi cicatrizate’: ‘Pe afişul filmului (şi în genericul de la început, ce cuprinde texte scrise pe un montaj din desenele lui Max Blecher, ilustrate sonor cu un fragment – Dies Irae – din Recviemul de Mozart) vedem, într-unul din desenele inedite rămase de la Blecher, chiar o pâine în care este înfipt un cuţit şi acum sângerează din abundenţă. De pâine atârnă un miel spânzurat şi un cap de om – detaşat de corpul care nu i se vede, asemenea trupurilor dezmembrate din Guernica lui Picasso – cuprins de groază. Semnele descompunerii şi putrefacţiei ca urmare a bolii neiertătoare sunt contrabalansate, în Inimi cicatrizate, de semnele unei frumuseţi nepieritoare fără de care viaţa omului ar rămâne absurdă: splendoarea naturii (director de imagine: Marius Panduru) sau a culturii (decoruri: Christian Niculescu, costume: Dana Paparuz) – de exemplu, icoana bizantină cu Mântuitorul din salonul cu bolnavi, idealul desăvârşirii omeneşti. Cehov: „La om, totul trebuie să fie frumos: şi chipul, şi îmbrăcămintea, şi gesturile, şi ţinuta, şi sufletul, şi gândurile”. Şi ghipsul, adaugă ironic Manu. Într-un fel, îndoiala şi credinţa sunt două feţe ale aceleiaşi monede, precum trăirea acelui carpe diem – hedonistă, în cazul lui Manu, şi cu frică de Dumnezeu, în cazul Isei (o altă pacientă din spital). Marc Aureliu (citat de Manu): „Nu lucrurile în sine, ci felul cum ne raportăm noi la ele, asta contează”. Nu moartea în sine, ci – adaugă Isa, referindu-se la felul în care, de ani de zile, gândeşte zilnic – cum ne pregătim (sau nu ne pregătim) pentru ea astfel încât să nu ne surprindă când va veni.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Camera obscura” (2016)
