-Adina de la „Buticul cu filme si carti” imi aduce aminte despre „Revista Arte si Meserii”, despre care auzisem acum ceva timp, dar nu o rasfoisem. Ultimul numar este foarte interesant, il gasim in format pdf si gazduieste un articol al Adinei, „Filmul coreean: Despre razbunare si alti demoni”.
-Pe blogul “Marele Ecran”, gasim “Cele mai asteptate 25 de filme din 2012”: “Incepem cu doua bio-pic-uri deja lansate prin strainatati dar care n-au ajuns inca la noi insa trebuie mentionate pentru simplul fapt ca vor juca la Oscaruri. The Iron Lady o lasa pe Meryl Streep sa ne spuna biografia Margaretei Thatcher intr-un film care probabil ii va aduce un al treilea Oscar, atat de bune sunt cronicile referitoare la impersonarea fostului premier britanic. De partea cealalta a Atlanticului sade biografia lui J. Edgar Hoover trecuta prin filtrul lui Clint Eastwood. In rolul celui mai influent american care n-a ajuns presedinte – fondatorul FBI – joaca Leo diCaprio. Suntem curiosi cum a scos-o la capat cu J. Edgar.”
-Câţiva bloggeri cinefili s-au adunat din nou pentru o sesiune cinefila si au spus de data aceasta despre filmele preferate de Craciun. Iata ce aflam de pe FilmSinopsis.ro: “Marian: Mâine seara vine Crăciunul şi după o sesiune de colinde şi mâncăruri alese parcă ar merge şi un film. Nu ştiu alţii ce preferă, dar eu în preajma sărbătorilor îmi place să vizionez Home Alone. Da, ştiu e un film tipic de sărbători, e o comedie expirată cu un băieţel şi nişte hoţi proşti, dar îmi place. Mă distrează de fiecare dată când îl văd şi cred că din 1992 încoace l-am văzut de vreo 20 de ori. Kevin mă face să intru în atmosfera Crăciunului, să zâmbesc, să apreciez cina de Crăciun alături de cei dragi şi chiar mă face să mai suport încă o zi de cumpărături. Probabil că un altfel de film ar fi mai potrivit ca o recomandare ţinând cont de tema sesiunii, dar pentru restul genurilor avem vreo 363 de zile la dispoziţie. Merry Christmas and a Happy New Year! Vizionare plăcută.”
-De obicei, prezint aici filmele pe care imediat le caut si le trec in lunga lista a filmelor care asteapta vizionarea. Acum il prezint pe “Tape” (2001), filmul regizat de Richard Linklater si recenzat recent pe “Marele Ecran” (cu un rating de Colectabil): “Nu evitati acest film. E un foarte personal si intim (prin tehnica de filmare) studiu al relatiilor de prietenie. Iti reconfirma, daca mai era necesar, ca amintirile sunt tot atat de diferite ca si indivizii care le pastreaza.”
-Pe Liternet.ro, “topurile cinematografice ale anului 2011”, un articol scris de Iulia Blaga.
(Jovi)
-Lucian de la Marele Ecran semnaleaza succesul obtinut de scurt-metrajul romanesc The Crossing (regia: Cristian Ples, cu Toma Cuzin si Boris Gaza) care a primit „The Silver Award” la California Film Awards: ‘Bucuria noastra e cu atat mai mare cu cat am fost foarte atasati de acest proiect inca din perioada filmarilor. Dealtfel am fost primii care l-am difuzat tot aici, pana a inceput sa circule prin festivaluri si sa culeaga lauri. Am povestit la un ceai (si eu si Richie) o gramada despre experienta filmarilor impreuna cu Boris ( a carui interpretare este unul din atuurile filmului). ‘
-Ana-Maria Onisei ii ia un interviu pentru ‘Revista 22’ directoarei Institutului Cultural Roman, filiala Berlin, Cristina Hoffman. O mare parte din interviu este dedicat cinematografiei romanesti care este una dintre preocuparile principale ale centrului de cultura romaneasca din Berlin. La intrebarea ‘Cum vedeţi filmul românesc – al cărui Nou val a ajuns pe culme – peste cinci sau zece ani?’, doamna Hoffman care face parte si din juriile de selectie a filmelor la festivalurile de la Cannes si Berlin raspunde: ‘Pot să certific prin experienţa mea că ce e val ca valul trece, mă refer mai ales la ultimii 20 de ani, valul filmului nordic cu Lars von Trier, al celui britanic cu Stephen Frears, al asiaticilor, şi acum e foarte dinamic cinematograful Americii Latine. Dar şi dacă trece valul, adevăratele valori rămîn, şi ele vor fi întotdeaunua Mungiu, Puiu, Porumboiu… ‘
-Roger Ebert, criticul meu de film preferat publica pe blogul sau lista personala a celor mai bune 20 de filme ale anului (in engleza). Pe primul loc se afla ‘A Separation’ al iranianului Asghar Farhad, castigatorul Ursului de Aur la Berlin la inceputul anului, pe care multi comentatori il considera favoritul cel mare la Oscarul pentru cel mai bun film strain. Dintre filmele despre care s-a scris pe filme-carti.ro, ‘The Tree of Life’ al lui Mallick (Palme d’Or la Cannes) se afla pe locul 3, iar ‘Melancholia’ al lui van Trier pe un distant loc 11, dupa ‘Midnight in Paris’ (locul 8) care este favoritul meu.
-Mihai Fulger recenzeaza pentru Observator Cultural volumul ce pare sa devina cartea de cinema a anului: ‘Chiar dacă nu e chiar cartea de cinema pe care o aşteptam de la Cristian Tudor Popescu, Filmul surd în România mută are marele merit de a deschide un drum în literatura de specialitate autohtonă, dovedind că producţiile cinematografice ale trecutului comunist pot fi revăzute cu ochii prezentului. „Nu se poate spune că filmul românesc a contribuit la căderea comunismului”, dar nici că filmul de propagandă „a contribuit la a-i face pe români să simpatizeze comunismul” (p. 286), conchide autorul. Cu bune şi rele, am avut un cinema românesc şi pînă în 1989, un cinema care se cere rediscutat, în context naţional şi internaţional, nicidecum slăvit, denigrat sau ignorat in corpore. Iar prima carte despre film a lui Cristian Tudor Popescu are şansa ca, graţie popularităţii de care se bucură autorul său, să demareze acest foarte necesar proces de reevaluare. ‘
-Am mai scris pe site despre filmul ‘Balada triste de trompeta’ (Spania, 2010), regizat de Álex de la Iglesia si premiat cu premiul pentru cea mai buna regie la Venetia. L-a vazut si Andrei Gorzo care scrie despre el in ‘Dilema Veche’: ‘Singura logică narativă e aceea a escaladării ororii; restul sînt asocieri libere de idei vizuale, cu rezultate ocazional exoftalmiante (mitra de episcop folosită de clovnul trist pe post de tichie, posterul cu Telly Savalas în faţa căruia se produce la un moment dat acrobata), dar şi cu pane de imaginaţie (tratate prin replierea în pitorescul de-a gata al circului sau prin trimiterea personajelor ba într-un parc de distracţii, ba într-un muzeu al ororilor etc.). Un fel de avion kamikaze în flăcări, acest film solicită disperat crearea în jurul său a unui cult care să-l înalţe deasupra judecăţilor valorice convenţionale.’ Nu l-am vazut inca, pare a fi vorba despre un film care deruteaza si creaza discutii.
(Dan)
1 comment