Carmen Tiderle e poeta copiilor. A scris “Pe dos, poezii cu prostii pentru copii”, “În orașul Bucurville”, “Marele acoperiș”, “Povești originale cu animale”, “Povești de la Polul Vest”, “Cine a pus piper în mare?”, “Selfie cu elfii”, “Fabrica de lipici”, cărți iubite și de copiii mici, și de cei mari. În timpul liber e copywriter-iță și mama Dorei și a lui Roman.
-Care sunt impresiile tale (la rece) despre anul 2020, cum te-a schimbat, dacă a făcut-o, pe plan personal? Cum a influențat pandemia felul în care ai scris și ai trăit ultimele 12 luni, din punct de vedere literar?
Hm, la rece, de parcă s-ar fi terminat. Anul, da, s-a sfârșit, dar ciudățenia lui se manifestă era să zic avec armes et bagages, dar din păcate e fără bagaje. Așadar, la semirece, dacă în prima parte mi s-a părut aproape interesant și personal, și creativ, căci era o situație nouă, o schimbare, de pe la jumătate încoace n-a mai fost chiar așa fiindcă mi-am dat seama c-am pierdut exact acele lucruri care mă inspirau pe mine, din care mă hrăneam. Întâlnirile față în față cu copiii, discuțiile cu ei și cu alții, ieșirile de orice fel, călătoriile aproape sau departe, experiențele. Evident că poți să scrii o poezie despre pinguini, lame sau flamingi și dacă nu i-ai întâlnit niciodată, dar ești mai inspirat dacă-i și vezi.
În lipsa acestor declanșatoare am făcut ce-i încurajez pe copii la ateliere să facă: să-și ia ideile din jurul lor. Așa a ieșit poezia “Cum ajungi în Guinness Book” din “Fabrica de lipici”: “Tu ai văzut cât mălai/E pe raftul din cămară?/Păi și-atunci cum naiba stai/Dacă tot n-ai voie afară?!/O ninsoare cu făină?!/Să faci îngeri pe covoare?!/Și din unt și margarină,/Derdeluș. Hai c-ar fi tare!… Și de ce crezi c-a luat mami/Rolele-alea de hârtie?/Dacă nu pentru-origami și costumul de mumie!…” Una dintre poeziile pe care, dacă nu ar fi fost lockdown-ul, n-aș fi scris-o . Și, întorcându-ne un pic la personal, am gătit mai mult, printre altele și celebra banana bread, de unde și titlul interviului nostru. Doar c-am hrănit doi oameni, chiar trei, și-o pisică.
-Ai participat la evenimente online (Zoom etc.)? Care a fost experiența? Crezi că această modalitate de contact cu publicul (inclusiv cu cel de departe) este eficientă și va continua după pandemie?
Da, absolut, pe Zoom, Teams, Webex, Classroom. Am făcut-o și înainte, mult mai mult acum, și mă voi întâlni cu copiii așa și în viitor. În afară că nu ne putem îmbrățișa la final, până la urmă nu e vreo mare diferență. Sau cel puțin ei o percep mai puțin semnificativă decât noi. Micul nostru spectacol rămâne spectacol și printr-un ecran.
-Crezi că s-a citit mai mult în 2020? Crezi că s-a citit mai mult din cărțile tale?
Din câte știu, s-au cumpărat mai multe cărți pentru copii și copiii au citit mai mult. Ceea ce e extraordinar. În ce mă privește, primesc des filmulețe cu ei citind sau recitând din poeziile mele și mă bucur nespus.
-Recomandă-ne o carte din literatura română care te-a impresionat în 2020 și cum a făcut-o. Dar și una din literatura universală, tradusă sau nu în limba română.
Uite, Urmuz, “Pagini bizare”. O nebunie literară unică în limba română, de un umor ieșit din comun, pentru cine gustă nonsensurile. Iar din lit. universală, le-aș recomanda copiilor vorbitori de engleză un autor de poezii și ilustrator senzațional pe numele lui Calef Brown.
-Ce îți propui, pe plan literar, în 2021?
Păi, iată, poate să-l traduc pe Calef și să scriu în continuare propriile-mi nonsensuri în versuri. Ah, și de-abia o aștept pe “Turvy-Topsy, funny rhymes for funky times”, prima mea carte în engleză cu poezii traduse de Victor Ghiga, care va apărea anul ăsta.
