Filmul „Clara” al regizorului Sabin Dorohoi, ce va fi lansat în cinematografe pe 11 octombrie, reprezintă o adevărată radiografie a vieții multor copii lăsați în urmă de cei peste cinci milioane de români care au fost nevoiți să plece la muncă în străinătate pentru o viață mai bună.
Filmul marchează o premieră în cinematografia românească pentru că e primul lungmetraj care abordează subiectul migrației din perspectiva problematicii sociale a copiilor lăsați în urmă în România la bunici sau alte rude. O realitate dură care nu a mai fost atinsă până acum în producțiile cinematografice autohtone.
Filmul spune povestea Clarei, o profesoară care îngrijește casa și fetița unei familii din Germania, asemenea milioanelor de românce care îi întrețin pe ai lor muncind în străinătate. Când fiul ei, lăsat în grija bunicului, dispare de acasă într-o încercare copilărească de a ajunge la ea, Clara se întoarce în satul natal din România, unde trebuie să se confrunte cu eșecul ei ca mamă și să încerce să recâștige încrederea fiului ei.
În acest interviu pentru Filme-cărți, Sabin Dorohoi ne oferă o privire din culise asupra realizării filmului și ne dezvăluie motivele pentru care acest proiect este atât de special pentru el.
– Filmul „Clara” a fost deja proiectat la mai multe festivaluri internaționale. Care a fost cea mai memorabilă experiență în aceste evenimente?
Filmul nostru a călătorit prin lume, din Germania până în India, SUA și America de Sud, câștigând premii și nominalizări. Proiecția din India, într-o sală cu 1000 de oameni, a fost copleșitoare – un moment pe care nu-l voi uita niciodată. Însă cele mai mari emoții le-am trăit la Timișoara, „acasă”, alături de echipa cu care am pornit la drum. Să văd filmul proiectat acolo a fost, fără îndoială, cea mai profundă și emoționantă experiență din acest întreg parcurs.
– Ai menționat că migrația este o problemă globală, care afectează nu doar România. Cum a reacționat publicul din alte țări la filmul tău?
Într-adevăr, încă din partea de construcția a proiectului, am studiat destul de amănunțit acest fenomen al migrației forței de muncă și știam că este foarte des întâlnit peste tot în lume. Din SUA și până în Filipine. Și într-adevăr, ceea ce studiasem în pregătirea filmului, s-a demonstrat a fi real când l-am prezentat în diverse țări. De exemplu, în Kolkata – India, am aflat că este o migrație dublă: pe de o parte vin extraordinar de mulți emigranți în regiunea Bengalului (cea de care aparține Kolkata) și pe de altă parte, indienii ei înșiși emigrează mai ales în Canada, cei mai mulți fiind ingineri IT. Pe de altă parte aceeași problemă am aflat-o și în SUA, unde vin foarte mulți emigranți din Mexic. Deci iată că publicul din toată lumea se regăsește în film.
– Cum ai reușit să transmiți un subiect atât de local și totuși universal în filmul tău?
Cum vă spuneam, problema migrației e peste tot în lume: Ucraina, Mexic, Spania, Portugalia, Polonia, Filipine, etc. Și până acum câțiva ani, România avea a treia creștere procentuală a diasporei, la nivel global. Din păcate suntem în fruntea clasamentului la procentul de populație care lucrează în afara granițelor. În acest context, universalitatea filmului s-a creat cumva firesc, fiind perceput cu același impact peste tot în lume, pentru că oamenii de pe toate continentele empatizează cu această problemă socială.
– Ai în plan să realizezi alte proiecte legate de migrație sau teme sociale similare în viitor?
Aș vrea să abordez și alte teme în filmele mele. Chiar și alte genuri de film! Totuși subiectele sociale mă interesează foarte mult și într-un fel sau altul se vor regăsi probabil și în viitoarele producții. Migrația în sine poate fi interpretată de asemenea în multe stiluri și genuri de film. Așa că nu exclud să revizitez acest gen de subiecte și în alte proiecte.
– Care a fost cea mai mare surpriză pentru tine la festivalurile de film la care „Clara” a fost prezentat?
Cea mai mare surpriză a fost la Iași, la Festivalul SFR, unde au fost cele mai interesante întrebări și discuții intense pe marginea subiectului migrației. Moldova este regiunea din România cu cel mai mare procent de migrație și cumva mă așteptam să fie întrebări interesante după film, însă discuțiile de după trebuie să recunosc că au întrecut orice așteptări. Nici nu vă puteți imagina câtă suferință creează acest fenomen al plecârii românilor și al copiilor care rămân acasă cu bunicii. E extraordinar de dureros.
– Cum vezi viitorul cinematografiei românești și crezi că filmul „Clara” ar putea deschide uși pentru mai multe filme de acest gen?
„Clara” este unul dintre puținele filme românești care abordează durerea migrației și impactul asupra copiilor lăsați în urmă de mamele care muncesc în străinătate. E greu să surprinzi profunzimea acestui fenomen într-un singur film. Poate nici un serial nu ar fi suficient! În ce privește viitorul cinematografiei românești, sunt tot mai impresionat de forța sa pe scena internațională. De peste 20 de ani, filmele noastre sunt prezente constant la marile festivaluri, iar în ultimii ani, cinemaul comercial, în special comediile, a cunoscut o creștere spectaculoasă. Trăim un moment captivant pentru filmul românesc.
– În ce alte festivaluri internaționale intenționezi să trimiți „Clara” și ce aștepți de la lansarea filmului în România?
Sper ca filmul să circule cât mai mult în România. Pentru că e despre noi toți. Dacă ai o rudă plecată în străinătate, trebuie să vezi acest film! În privința festivalurilor, „Clara” continuă să fie cerut la diverse evenimente internaționale, cel mai recent va fi în Seattle în SUA și bine înțeles, în paralel cu lansarea în cinematografe, vom continua și parcursul festivalier, acolo unde filmul va fi selecționat sau invitat.
– Ce sfat ai pentru regizorii tineri care doresc să abordeze subiecte sociale în filmele lor?
Acum mai bine de 15 ani, un prieten mi-a sugerat să învăț să scriu aplicații pentru finanțare. Abia după mulți ani i-am urmat sfatul. Uneori, sunt puțin „întârziat”. Cel mai important lucru pe care l-am învățat în timp este disciplina: să scrii o poveste bună necesită multă rigoare și să cunoști oamenii potriviți cu care să lucrezi, să înțelegi limbajul cinematografic și să lucrezi mult cu actorii. Asta îmi doresc și acum – să creez proiecte care să ne apropie pe regizor și pe actori. Consider că e foarte important să lucrez constant cu actorii și asta îmi lipsește între proiecte. Și, cel mai greu, să înveți să scrii aplicații de finanțare. E muncă grea, dar fără ea, filmul rămâne doar un vis.
Autor interviu: Ionuț-Valentin Bouroș
