Invitatul cu nr. 40 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Robert Șerban.
Robert Șerban este scriitor și jurnalist, președintele Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara. Realizator și moderator al emisiunii culturale Piper pe limbă (TVR Timișoara și TVR 3), redactor al revistelor Orizont și Banatul Azi. A publicat 30 cărți de beletristică, majoritatea de poezie, pentru care a primit mai multe premii literare. Poeziile i-au apărut în antologii, publicații ori volume proprii în limbile germană, franceză, engleză, sârbă, maghiară, poloneză, cehă, spaniolă, italiană, olandeză, macedoneană, daneză, norvegiană, ebraică, suedeză, arabă, ucrainiană, idiș, portugheză etc. Cea mai recentă carte a sa este ce rămâne din viață/ what’s left of life (poezie, Brumar, 2022).
– Este pasionat de călătorii scriitorul Robert Șerban?
De călătorii, da, de drumeții, nu. (Adică, nu mă dau în vânt după mers pe dealuri, munți, câmpii, mări și oceane, numai așa, de dragul mersului. Cum nu am fost și nu sunt pasionat de alergat. Dar am făcut-o, cu mare dezinvoltură și uriaș consum de energie, jucându-mă. Baschet, în primul rând.) Sunt curios să văd locuri noi, mai ales de orașe. Și asta fiindcă acolo sunt muzee, biserici, librării, galerii de artă, târguri, piețe, e arhitectură. Astfel de călătorii și întâlniri mă energizează, îmi pun mintea la lucru, mă inspiră, îmi stârnesc imaginația. Mă tensionează, punându-mi spiritul la încercare și în alertă. Orice călătorie e și un prilej de a-mi face prieteni noi și de a mă împrieteni și mai abitir cu mine.
Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Robert Șerban?
Să nu pornesc prea de dimineață, să nu fie drumul lung până la destinație, hotelul să nu fie la mama-naibii, să descopăr lucruri pe care nu le știam și care să mă emoționeze, impresioneze, bulverseze, entuziasmeze.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
A fost o călătorie la Veneția, în 2013, în toamnă, cu Ariana, perechea mea, de care eram tare îndrăgostit. Astăzi sunt și mai îndrăgostit de ea, încât zilele noastre de miere, după ce ne vom căsători, vor fi tot la Veneția. Și acum, în 2022, ca și atunci, e Bienala de artă, pe care o vom vizita. Asta ca să fie totul ca-n Oltenia, mai mult ca perfectul!
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Robert Șerban?
Vai de mine și vai de tine! Păi dacă aș face lista cu cărțile de călătorie citite în cele două perioade, ți-ar cădea siteul, că nu le-ar putea duce, iar mie mi-ar pica mâna de la cât aș avea de scris. Fiindcă mai toate cărțile sunt și de călătorie, mai toate îți oferă o lumea nouă, a autorului.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului Robert Șerban?
Orice carte bună pe care o citesc devine preferata mea. Iar următoarea nu o detronează din această postură, ci mărește “podiumul” preferatelor.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Nu.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Vezi, asta e, că depinde unde mă duc și cât stau. În funcție de destinație aleg și cărțile. Niciodată nu lipsesc două-trei cărți de poezie, dar întotdeauna merg pe mâna intuiției și aleg cu o seară înainte. Dar mai pot face schimbări chiar pe picior de plecare. Pe mine cititul mă inspiră mai mult decât orice, îmi declanșează pofta de scris. Așa că e foarte important să iau cărți-muză cu mine. Nu că aș avea timp de scris (de cele mai multe ori n-am, fiindcă vreau să văd cât mai mult), dar fără ele îmi pierd busola interioară.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Probabil că timpul cel mai prielnic pentru lectură ar trebui să fie concediul, când ești relaxat, poți dormi mai mult etc. Prin urmare, disponibilitatea pentru lectură e și ea în ascensiune. Ori ar trebui să fie… Bun, hai să ne întoarcem la momentul publicitar. Anul acesta am publicat două cărți, una de poezie, în ediție bilingvă, ce rămâne din viață/ what’s left of life, o alta de interviuri, cu poetul Dorin Tudoran, Numai copilăria e glorioasă. Fiecare dintre ele propune incursiuni în locuri în care cititorul nu a mai fost (decât dacă le-a citit). Apoi, la finele lui 2021 am publicat o carte de povestiri, Oameni în trening. În ea sunt 46 de oferte de călătorie, alături de personaje care, cred, își vor surprinde însoțitorii, fiindcă sunt… Dar nu, nu mai zic nimic, îi las pe cititorii curioși să aleagă și să afle că am spus o axiomă: călătorului îi șade bine cu cititul.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Literar? Nu știu, habar n-am unde mă vor duce cărțile pe care le voi citi. Cert că am provizii serioase, așa că dacă după 30-50 de pagini o carte nu a “pornit” la drum, mă opresc și eu. Din cititul ei. Sunt atât de multe cărți noi, încât e imposibil să nu găsesc o alta, altele, cu care să mă însoțesc.
Fizic e mai simplu, am făcut deja niscai rezervări. Una e pe malul Dunării, în Caraș-Severin, într-un loc splendid, în care soarele răsare dintre munți și apune chiar în Dunăre; alta e în Grecia, pe care am descoperit-o abia anul trecut, dar după care sunt topit, așa că acolo ne vom face concediul; încă un weekend la Budapesta, un oraș senzațional, ce merită văzut și bătut pe îndelete. Și vedem ce-o mai da bunul Hermes. Hermes, nu herpes!
