Invitatul cu nr. 38 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Marius Constantinescu.
Marius Constantinescu – 43 de ani, realizator de emisiuni TV, MC pentru evenimente culturale şi corporate, traducător, editorialist pentru mai multe publicaţii on şi offline. Cea mai recentă carte publicată: Café Gourmand, Editura Nemira, 2022.
– Este pasionat de călătorii scriitorul Marius Constantinescu?
Mai mult decât pasionat! Consider că a călători reprezintă cea mai bună şi mai durabilă şcoală atunci când ai terminat… şcoala. O călătorie îţi redimensionează lungul nasului, te conectează sau reconectează cu lumea, îţi reajusteză contexte şi te face să vezi mult mai bine frumuseţea fără seamăn irepetabilă a acestei lumi.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Marius Constantinescu?
Nu ar trebui să fie într-un anumit fel. De-a lungul timpului, am făcut călătorii cu agenda aranjată la secundă, dar şi cu un grad de imprevizibil considerabil. Am fost în călătorii pe care le intuiam banale şi care mi-au dat peste nas prin ineditul lor, după cum am sperat surprize şi artificii de la altele care au sfârşit în matca fâsâielii. Într-o călătorie nu vreau decât să fim sănătoşi companionii mei şi cu mine să nu apară accidente şi incidente. Restul de bine ni-l facem noi.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Nu a fost una singură. Am să îţi vorbesc, însă, de una care avea mari şanse să ne scape de sub control şi care a fost absolut splendidă. Cea mai ambiţioasă călătorie pe care am făcut-o până acum: Asia de Sud-Est. Trei săptămâni, cinci ţări, dousprezece avioane, geografii, fusuri orare, culturi, bucătării, mentalităţi schimbate de la o zi la alta, jungle şi secolul XXII, cinci stele şi cele mai paupere cătune, planning, dar şi aventură cât să iasă un melanj absolut memorabil. A fost uimitor.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Marius Constantinescu?
Jules Verne. Mult. Douăzeci de mii de leghe sub mări este şi azi o preferată de top ten.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului Marius Constantinescu?
Îmi plac mult Bill Bryson, pentru umorul lui britanic infailibil, Jan Morris, citesc cu nesaţ aventuri montaniarde (cu cât ascensiunile mai riscante, mai K2-like, cu atât lectura mea e mai năvalnică), l-am citit avid pe Marius Chivu în periplurile sale himalayene sau aztece. L-am descoperit anul acesta pe Gabriel Şerban, explorator de mare fineţe, a cărui carte, Urme pe zăpadă şi nisip, e una dintre cele mai frumoase citite în 2022.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Absolut. M-am dus la Saint-Malo ca să trăiesc în văzduhul marin dintr-o carte pe care o iubesc neţărmurit: Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr. Am căutat să explorez Londra şi potrivindu-mi paşii după sfaturile lui Alain de Botton sau Julian Barnes, după cum aspir încă la aurorele reavene ale Islandei, fundal al miturilor nordice.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Aş lua cărţile cărora le datorez părţi din mine, din cine sunt. Cărţi care invită la recitire, la imersia repetată, la redescoperire şi abandon: Un veac de singurătate, de Gabriel Garia Marquez. Seducătoarea din Florenţa de Salman Rushdie. La răscruce de vânturi de Emily Bronte. O viaţă măruntă de Hanya Yanagihara. Laur de Evgheni Vodolazkin. Nautilus de Ioana Bâldea Constantinescu.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Cărţile mele, mai făţiş sau mai furişat, propovăduiesc călătoria! Au această miză declarată şi de la care nu mă dezic, chiar dacă această călătorie înseamnă şi numai drumul dintr-o cameră în alta a sufletului. Altfel, tot ce am scris, am scris mereu pentru un cititor dispus să se mişte, să treacă suplu de la o valoare la alta, de la o realitate la alta, chiar de la o faţetă la alta a propriului eu. Sigur, cele mai recente volume, Rosé şi Café Gourmand, au această invitaţie escapistă mai pronunţată, dat fiind şi tipicul lor de cărţi de texte scurte, ideale de parcurs în vacanţă şi care, adesea, funcţionează (îmi doresc) chiar ca surogate de vacanţe în mijlocul vieţii dezlănţuite.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Fizic, la mare, în Antalya, pentru că toţi avem nevoie de un pic de răsfăţ vinovat după doi ani oribili, un pic la Sibiu, cu treabă şi un pic mai mult la ţară, în colţul de pace al părinţilor Ioanei unde grijile rămân mofluze la poartă. Literar, ai să râzi, încă nu ştiu. Vin după o perioadă cu lecturi multe, mari, grele, unele dintre ele pentru că trebuie. Cred că voi avea cu mine, măcar vreo două săptămâni, cărţi a căror miză principală e deliciul. De orice natură. Deşi, pe de altă parte, e o perioadă care, fiind mai liberă, permite accesul la cărţi mari, voluminoase, impozante, dense, deci parcă mă văd cu nasul în Shuggie Bain. 😉
