Invitatul cu nr. 10 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Florin Lăzărescu.
Florin Lăzărescu, prozator și scenarist ieșean. Membru fondator și director artistic al FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași. Scenarist al scurtmetrajului Lampa cu căciulă (2006, în regia lui Radu Jude) și coscenarist al al lungmetrajului Aferim! (2015, în regia lui Radu Jude). A publicat la Polirom romanele Ce se știe despre ursul panda (2003), Trimisul nostru special (2005), Amorțire (2013) și Noaptea plec, noaptea mă-ntorc (2021), volumele de povestiri Lampa cu căciulă (2009) și Întâmplări și personaje (2015). Cărțile sale sînt traduse și publicate în 10 limbi.
– Este pasionat de călătorii scriitorul Florin Lăzărescu?
Bunica a trăit optzeci de ani la treizeci de kilometri de Iași și a venit în oraș de vreo patru-cinci ori. Doar cu câte o problemă urgentă, ce nu putea fi rezolvată de pe prispă, gen dus la spital. Pur și simplu nu înțelegea ideea de a merge altundeva în afara satului fără treabă. Adică pricepea că unii vor așa ceva, dar considera că o prostie mai mare nu există. Să mă duc acolo ca să ce?! Da’ de ce?! Da’ n-am ce face acasă?! Eu nu știu cum să fie ziua mai lungă pentru câte am acasă pe cap și tu vrei să umblu lela?
Bunica e singurul om pe care l-am cunoscut nepasionat de călătorii. În rest, sunt și suntem toți pasionați de umblat lela, indiferent de ceea ce facem. Uneori mi se pare că am trecut la cealaltă extremă față de unde se situa bunica, am ajuns cumva isterici după călătorii, în căutarea unei fericiri mereu în altă parte, ca-n cărți și filme, mai nou, ca-n poze și clipuri HD de pe net.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Florin Lăzărescu?
După mine, călătoria perfectă nu cred că ține atât de mult de unde mergi, ci cu cine. Mira, Amelia, eu, ceva bani de buzunar, un loc de pus capul noaptea și e perfect, oriunde.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Mi-e greu să aleg între trei tururi magice – perfecte, de fapt – de umblat lela cu Amelia, fără planuri amănunțite de călătorie (în fiecare seară stabileam unde mergem exact a doua zi): Muntenegru-Croația, Sicilia și Israel-Palestina. Dacă mă gândesc bine, și traversarea crestelor din Munții Făgărași cu prietenul meu Bris tot perfectă a fost. Sau New Orleans, cu o gașcă de prieteni scriitori. Iar aproape de perfecțiune am călătorit cu zecile.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Florin Lăzărescu?
Mult Jules Vernes, din care mi-a plăcut la maximum Ocolul pământului în 80 de zile. Din liceu, îmi amintesc că m-a fascinat Cartea Oltului, a lui Geo Bogza.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului Florin Lăzărescu?
Nu mă ghidez în lecturi după genuri literare, după subiect, după notorietatea autorilor, după topuri de vânzări etc. Îmi aleg cărțile după felul în care sunt scrise, pur și simplu citind mai întâi câteva pagini. Dacă până la terminarea facultății mai citeam și ce nu-mi era pe plac, și ceea ce„trebuie”, după – pot să vină la mine și cel mai bun prieten scriitor, o mare vedetă internațională, să se strângă tot juriul de la Nobel ori Booker Prize –, nimeni și nimic nu mă face să citesc o carte dacă nu mă convinge în zece pagini de „priză” directă.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Mi-ar plăcea să scriu o carte în urma unei asemenea călătorii. Dar n-am găsit până acum locul acela la care să visez, care să mă obsedeze într-atât încât să fac totul pentru asta. Iar restul călătoriilor mi le planific, de regulă, în funcție de banii pe care îi am la dispoziție 🙂
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Sincer, niciuna, dacă e să vorbim de carte-obiect. Ar fi nepractic, aiurea. Oricât de frumoasă ar fi o carte, întodeauna va exista un cititor sătul de aceasta – dacă-mi permiți parafraza 🙂 Să citești aceeași carte ori aceleași puține cărți ar fi mai degrabă un iad decât un rai al cititorului. În schimb, dacă ar permite jocul, aș bate palma pentru un Kindle cu măcar vreo 300 de titluri, nu neapărat toate ficțiune, nu neapărat toate geniale. Multe și diferite să fie.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Numai cititorii mei ar putea spune dacă îi îndeamnă ori ba cărțile mele spre călătorie. Mai degrabă aș spune că nu. Nu-s deloc aplecat spre descrierea unor locuri în ceea ce scriu, mă interesează mai mult relațiile dintre oameni, așa cum se pot întâmpla oriunde.
Cât despre luat în concediu, am văzut destule poze pe Facebook cu oameni care mă citesc pe plajă. Deși păcătuiesc prin dramatism, cărțile mele compensează și prin umor, poate. Oricum, nici n-ar avea lumea de ales acum. Din tot ce am publicat, văd că se mai află în stocul Polirom doar Noaptea plec, noaptea mă-ntorc. Ori asta, ori nimic, ce să mai detaliez? 🙂
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Nu am un plan concret, depinde foarte mult de cum o să apară timpul liber. Literar deja călătoresc printre și cu cei peste 100 de invitați pe care îi vom avea anul acesta la FILIT, între 19 și 23 octombrie.
