Invitatul cu nr. 49 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Andrei Ruse.
Andrei Ruse s-a născut în decembrie 1985, în București. Este scriitor, editor de carte (fondatorul editurii Hyperliteratura) și promoter cultural. Este cunoscut îndeosebi pentru romanele „Soni” (2008) sau „Zaraza” (2014), ajunse la nenumărate reeditări, iar în primăvara anului acesta a publicat „Cartea Blestemelor”, prima parte din trilogia „Ultimul împărat nemuritor”, o îmbinare între Fantasy și basm cult, 100% inspirat din mitologia românească și povestea „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”.
– Este pasionat de călătorii scriitorul Andrei Ruse?
Obișnuiam să călătoresc mult și chiar să mă stabilesc temporar în alte orașe. Pandemia a schimbat însă nițel „jocul” ăsta al meu și în ultimii doi ani am părăsit rar Bucureștiul. M-am considerat întotdeauna „un om cu două orașe”. O bună perioadă a doua mea casă mi-a fost Timișoara sau Sibiul – mi-aș fi dorit și Iașul, poate în viitor. De multe ori mă gândesc c-o să vină momentul (neapărat brusc) în care o să-mi fac bagajele spre Berlin ori sudul Italiei și-o să stau acolo mult, făcând naveta spre casă ocazional. Îmi place să schimb peisajul.
Și-mi place și călătoria în sine. Oricum nu merg cu avionul (toate drumurile mele lungi le-am făcut cu autocarul, chiar și de două sau aproape trei zile), nici cu trenul nu mă omor, așa că am gustat din „excursiile” mele kilometru cu kilometru, sat după sat. Uneori am senzația că-mi place mai mult călătoria în sine decât destinația. Îmi amintesc de un drum lung cu autocarul până la Praga – noaptea adormisem citind ceva pe reader, și mă trezisem la răsărit cu superbele coline pline de castele din Slovacia. Parcă eram într-un vis. Îmi plac diminețile pe asfalt străin, parcă-s mai vii. Popasurile și țigările trase cu poftă într-o pauză, cu iz de cofeină, „buticurile” locale cu mâncăruri specifice zonelor, plimbările prin localități total necunoscute până atunci.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Andrei Ruse?
Important e să ajung într-un loc de unde să mă întorc cu altă experiență (culturală). Dau iama în muzee / anticariate sau în locuri istorice marcante, cu încărcătură, cu povești. Nu mă pasionează plajele cu nisipuri aurii sau all-inclusive-urile, nu-s genul ăla. M-aș plictisi teribil. În schimb, du-mă într-un loc unde a trăit cine știe ce personaj fabulos acum câteva sute de ani și mă vei cuceri iremediabil. Uite, cum ar fi povestea casei rămase în cadrul hotelului Victoria din Amsterdam, când proprietarul, prin anii 1880, nu a vrut să vândă, iar clădirea hotelului a fost construită în jurul ei. Casa e și-acum în picioare, nu mulți știu de ea, și e chiar la doi pași de gară. Este un mit urban fascinant, care a stat la baza cărții lui Thomas Rosenboom, Publieke werken, și a filmului inspirat după aceasta, A Noble Intention (disponibil pe Netflix).
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Au fost mai multe. Berlinul, de câteva ori. Muzeele Berlinului. Am stat cinci zile prin ele. Apoi Praga. Aș putea scrie o carte despre câtă cultură e îmbibată în acel oraș, poate cel mai frumos din Europa. Ziua din Dresda (orașul topit efectiv în al Doilea Război Mondial și refăcut de la zero exact așa cum era, după tablouri; plus muzeul lor uriaș – am nimerit total întâmplător într-o secțiunea a istoriei punk-ului din Germania). Zilele din Amsterdam, nu cred că am ratat vreun muzeu sau loc important. Cea mai marcantă a fost poate „călătoria” la Auschwitz, care m-a schimbat profund. În care am avut senzația cel puțin că am înțeles o mare parte din mecanismul odios de funcționare al lumii și al speciei umane în general.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Andrei Ruse?
N-am prea citit nici în copilărie sau adolescență cărți de călătorie, n-o fac nici acum.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului Andrei Ruse?
Chiar nu am cărți de călătorie preferate. Lectura, în genere, e călătoria în sine.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Nu, dar oriunde ajung merg pe „traseul” scriitorilor / artiștilor care au trăit sau pășit pe acolo. Sau pe la casele lor memoriale.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Păi nu mi-aș lua cărțile mele preferate, că doar le-am citit sau recitit deja. Depinde de moment. Mi-aș lua o carte de istorie / mitologie / antropologie, dacă mă întrebi acum, pentru că de asta sunt pasionat în ultimul timp, până îmi termin trilogia Ultimul împărat nemuritor.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Cred că și cărțile mele sunt călătorii în sine, în special în alte timpuri și lumi. Probabil că Zaraza, îndeosebi pentru cei pasionați de interbelic, este titlul meu cel mai îndrăgit de cititori și probabil ideal pentru orice fel de concediu.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Prin țară doar, la mare, probabil ca de obicei pe la Sibiu măcar într-o scurtă vizită, și am un plan un popas mai lung la Suceava. Am pe de o parte un mic șantier fizic acasă (în sfârșit casa mea) și pe de altă parte un mic șantier în documentele mele, pentru că scriu la Cartea Ielelor, și am multe de citit și de scris. Pe de altă parte, am intrat în echipa Zaiafet, care era (și este) și canalul meu preferat de pe Youtube, și în fiecare lună am de făcut câte un episod bazat pe o carte și un podcast cu un scriitor, ca să mai zic și de alte colaborări. Hai, că textele ar putea fi scrise de oriunde, dar pentru filmări și alte evenimente și întâlniri trebuie să fiu pe aici, prin zonă. O să călătoresc deci mai mult mental, de la biroul meu.
