Pornim la drum Ancheta literară „Călătorii literare” (care este, de fapt, o serie de interviuri cu scriitori consacrați) cu Andrei Crăciun. Vă vom oferi, sperăm noi, timp de aproape două luni, motive de călătorie cu scriitorii români, fie ea turistică, fie ea literară.
Andrei Crăciun (născut în 1983, la Târgoviște) este poet, prozator, dramaturg și ziarist. A publicat două biografii romanțate (Cioran. Ultimul om liber și Povestea lui Ion Creangă), două romane (Prietenul visătorilor și al învinșilor și Nu mai suntem nemuritori), patru antologii de publicistică (Baricadele), două poeme-roman
(Aleea Zorilor și Și fericirea era obligatorie), trei volume de povestiri (Pălăria albastră și alte povestiri, Îndurabile și La Paris, nimic din toate astea nu contează), două plachete de versuri (Poezii pentru acea necunoscută și Toată poezia lumii) și o carte pe care chiar nu o poate încadra în niciun gen literar (Viața de apoi a poetului). Cea mai recentă carte publicată de el este „Bilili”, la Editura Paralela 45.
– Este pasionat de călătorii scriitorul Andrei Crăciun?
Sunt om care a călătorit destul de mult. Să zicem așa: nu cunosc personal zece oameni care să fi călătorit mai mult decât mine. Dar n-aș spune neapărat că sunt pasionat de călătorii. Mai degrabă aș constata că am o formă ciudată de ad-hd locativ. Nu pot să rezist mai mult de cinci zile în același oraș, fiindcă risc să mă plictisesc (și încă nu m-am plictisit vreodată). Vreau și eu, ca Topârceanu, dese schimbări de decor.
-Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Andrei Crăciun?
Cred că în ultimii șaptesprezece ani n-am călătorit decât de două-trei ori fără laptop la mine, ceea ce însemna că nu am nimic de scris, nu am cursuri de ținut on-line sau alte daravele. Nu mai țin minte unde au fost acele călătorii, dar cred că ele s-au apropiat de perfecțiune. Uneori e mai bine să nu ne mai amintim perfecțiunea.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Am răspuns deja la întrebarea asta, comasând-o, cu de la mine putere, cu întrebarea anterioară.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Andrei Crăciun?
Eu în copilărie am citit mult Karl May. A fost multă vreme scriitorul meu preferat, iar Winnetou eroul meu preferat. Probabil că, pe undeva, încă mai e. În fiecare cititor rămâne pentru totdeauna un copil care nu se dă dus din primul paradis. În adolescență am trecut la clasici greci și latini. Nu cred că am citit multe cărți în care se călătorea, totuși. Desigur, cu excepția lui Jules Verne. Deși – scandalos – nu pot spune că am fost un julesvernist.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului Andrei Crăciun?
Acum citesc tot mai mult eseuri, biografii, memorii. Mai citesc poezii și proză scurtă, tot mai rar romane. Și nici cărți de călătorii nu citesc neapărat. Dar nu îmi plac deloc scriitorii pe care îi citești și nu îți spun nimic despre o epocă istorică sau despre diverse locuri. Scriitorii care scriu doar despre ei înșiși pe mine nu mă interesează. Să fie sănătoși. Mă interesează doar scriitorii care se uită și spre celălalt, spre lume.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Fac multe călătorii imaginare în Argentina. Știu Buenos Aires-ul pe de rost din cărțile lui Borges, Sabato și Cortazar, deloc întâmplător trei dintre scriitorii mei preferați (de la români îi prefer pe poeți – Tonegaru, Stelaru și Pâcă).
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Nu plec niciodată de acasă fără o carte. Și pentru că eu nu mai am serviciu de zece ani, dar muncesc încontinuu (fiind în același timp tot timpul în vacanță), pot să îți spun ce am acum cu mine (în drum spre Sardinia): Poveste despre dragoste și întuneric, de Amos Oz.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Încerc să pun ceva din călătoriile mele în cărțile pe care le scriu. În seria Baricadele, am zeci, dacă nu sute de pagini despre călătorii. Recomand „Jurnalul cubanez”, care cred că se găsește în prima carte din serie, apărută la Humanitas, acum opt ani.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
În vara asta voi călători în: Sardinia, Bulgaria, Sicilia, Roma, Viena și probabil o insulă grecească sau poate două. Și în Elveția. Și, dacă îmi mai rămân bani, prin Spania și Israel. Vreau să merg la Marea Roșie, să văd ceva.
