Am mers la mare şi mă fâţâi zilnic pe DN1 dar demult nu am mai văzut câmpuri atât de cultivate, să fie oare si vina subvenţiilor pe hectar ? Aceste câmpuri dau o palma teoriei că toată ţara e o pârloagă. Poate este una umana, dar asta-i deja o alta discuţie. Impresia mi-a fost confirmată de o ştire de pe la televizor, una din puţinele ştiri serioase care-şi mai fac loc la televiziunile comerciale, dacă nu se întâmplă vreo mare şi superbă calamitate am putea avea o recoltă record. Şi asta nu datorită reţelelor de irigat ci pentru că natura a fost blândă şi inspirată, adică a plouat şi a fost soare când şi cât a trebuit!
- Căutam ceva pe Google şi am fost surprins de apropierea scandaloasă a doua cuvinte: eseist şi esesist. Bine, la o adică poţi fi un eseist esesist, care ucide cuvintele, le gazează, la vâră în convoaie şi le trimite la Auschwitz. Aceasta să fie definiţia eseistului de marcă, eseistul esesist? Căruia posteritate îi va organiza Nuremberg-uri?
- Nu ştiu de ce naiba m-am abonat la serviciul de newsletter al ziarului Adevărul. Credeam că e util să ştii nişte informaţii din timp, să-ţi fie virate direct în adresa de email. M-am înşelat căci iată care au fost ştirile cu care redacţia Adevărul credea ca-mi va capta/reţine atenţia (şi această selecţie a fost realizată doar selectând din ceea ce am primit în ultimele 2-3 zile) 1.”O zi din viaţa unui criminal la Revoluţie” 2.”El este monstrul care a agresat, ucis şi aruncat în canal o fetiţă de 10 ani” 3.” Au furat şi casele sinistraţilor” 4.”Au fost descoperite noi părţi din trupul bărbatului tranşat la Lugoj, după 6 luni” 5.” Foto Patru Mercedesuri făcute praf de o macara”. Mă dezabonez. Acum, o alta şi mai simpatică “Video: Intelectualii lui Băsescu se revoltă”. În sfârşit, Băsescu a rămas fără intelectuali, naţia răsuflă uşurată, mogulii pregătesc cecuri grase pentru a-i transfera pe celebrii şi unanim detestaţii intelectuali ai lui Băsescu. Patapievici se va transfera la Antena 3 pentru trei milioane de euro, deh, e criză, plus o primă de instalare, bonusuri (zece mii euro) pentru fiecare articol scris împotriva dictatorului, vilă cu piscină, blonda lui Bote. Pleşu şi Liiceanu se vor transfera la cluburi importante de afară. Vor mai veni doar la naţională.
- Mor de ras când aud diverşi reprezentanţi ai tribului fotbalistic (pseudo) exprimându-se pe la televiziuni, lăudând un jucător sau altul şi caracterizându-l drept „rău” dar “în sensul bun al cuvântului”. Ultimul care a folosit acest loc comun al filosofiei fotbalistice de sorginte valaha a fost chiar Naşul Sandu. Pe când exprimarea “bun dar în sensul rău al cuvântului”? Încercare de explicaţie antrenorii şi preşedinţii de cluburi sunt îndrăgostiţi de jucătorii răi în sensul de agresivi, care dau serios la gioale, Iovani fără milă.
-
Victor Rebengiuc in Balanta In mod sigur atracţia către bălăcăreala care mută privata în public la români are o vechime istorică, altfel nu se explică rezistenţa pe care o are acest fenomen la noi, cu totul diferită faţă de ceea ce se întâmplă la alte popoare. E drept, avem femei frumoase, în acest sens celebră rămâne replica lui Rebengiuc din filmul Balanţa. În acelaşi timp, românii îşi fabrica propriile mascote (becali, moni, oane, pepe) doar pentru a avea de cine râde, pe cine bârfi, faţă de cine să se simtă o lecuţă superiori (aroganţele becaliene au intrat în folclorul popular). Un fenomen complex care nu încetează să mă intrige. Nici nu pot să nu-l studiez. Merităm să fim inundaţi de astfel de creaturi patibulare? Cred că da.
- Cumpăr o revistă culturală de la un chioşc din apropierea Casei Albe din Ploieşti şi surprind o discuţie fierbinte (ca şi aerul care ne înconjura) între vânzătoarea de la toneta cu covrigi tari ca piatra, din cocă necoaptă şi vânzătoarea de la chioşcul de ziare, reviste, ţigări, brichete, batistuţe ( intelectuală, fireşte, în comparaţie cu prima – de altfel raportul simbolic de forţe era atestat şi de faptul că cea de la toneta de covrigi stătea în picioare în faţa celei de la chioşcul cu ziare care şedea pe un scăunel). Dialog „Io daca aş fi fost ea nu m-aş fi certat cu mama, aş fi lăsat-o să moară în pace că ce, nu tot mie mi-ar fi rămas banu ?!” Iniţial nu am înţeles la ce bătea covrigăreasa dar după trei fracţiuni de secundă m-am prins, doar şi eu trăiesc în România. Tema centrală era relaţia conflictuală dintre Oana Z. şi mama ei, proprietara unui cimitir. Si eu care mă aşteptam să aud o dezbatere furtunoasă despre reorganizarea teritorială a statului naţional-unitar şi, eventual, despre viitorul conflict kossovar din Harghita şi Covasna!
- La Mamaia am fost bombardat ( adică mi se lipeau de ştergătoare, de portiere) în fiecare zi cu pliante ale diverselor saloane ambulante de masaj de relaxxxare. Domnişoarele practicante se deplasau pentru a masa la hotelul unde stătea clientul, unele în 30 de minute, altele în doar 20 de minute. Masaj de relaxare, masaj dublu, masaj triplu, masaj cu finalizare etc. Tot să te masezi, nu? Nici nu trebuie legalizată prostituţia atât timp cât termenul de masaj, unul mult mai pudic, il înlocuieşte cu mult succes pe ce hard. Concurenţa la malul mării în domeniul masării de relaxare este atroce, cu adevărat europeana!
- Continui să fiu uimit şi indignat de reclamele la care apelează băncile pentru a ne oferi carduri, credite, excursii, promoţii. Uneori am impresia că îmi dau cardul ăla plin cu bani aşa, pentru că le place de moaca şi ochelarii mei, e un fel de super-promoţie pentru că sunt băiat de treabă, nu am furat de la FMI sau FNI, nici de la vreun combinat, îmi plătesc taxele şi impozitele şi continui să trăiesc în România. Mă întreb daca Doamne-Doamne acorda acolo sus, în împărăţia Lui, carduri d-astea pline doldora cu bani (ochiul dracului, bine menţiona cineva)? Nici un moment nu ai impresia că băncile astea fac afaceri grase cu tine, îti percep comisioane şi pentru ca agentul de credit să se uite la tine şi pentru că respiră lână şi pentru tine, pentru că a făcut duş de dimineaţă ci dimpotrivă, vor să te facă să crezi că ai un imens noroc, eşti unul dintre puţinii Alesi, dacă pui mâna pe un super-card menit a te face să te simţi extraordinar, unic, moştenitorul lui Ion Ţiriac.
