Din intamplare am ajuns ieri seara si pe canalul B1 TV unde Radu Moraru il avea ca invitat pe Emil Boc. Cum aveam treaba nu am urmit emisiunea dar peste alte douazeci-trezieci de minute am mai facut o tura de zapping si am ajuns din nou la emisiunea Nasul (parca asa ii spune). Trei tineri erau invitati sa-si spuna parerile despre starea natiunii.
Nu am retinut numele celorlalti doi dar cel de al treila m-a captivat timp de doua-trei minute cat am avut ragazul sa-l ascult. Moaca lui imi era vag familiala dar numele nu-mi spunea nimic. Cristain Gava.
Ma intrebam cine naiba este adolescentul asta imberb ca sa-si dea cu parerea despre situatiunea tarisoarei, efcetele economice ale crizei etc. O parere preconceputa caci pana la urma asta-i si Romania lui, sa se implice si el, sa-si spuna parerea, una in plus, ce conteaza. Din pacate m-am enervat rapid. Mi-am dat seama ca nu-l suport pe acel mic snob intelectual. Ma calca pe nervi totul la acel ipochimen, accentual lui infatuat, tonul arogant al vocii, privirea insolenta, costumul si cravata in care statea precum o scoica in sosul fierbite.
Nu am insistat si am trecut.Oricum ma indoiesc ca tanarul Gava avea vreo solutie mirifica in stramtul sau buzunar intelectual. Mai mult ca sigur ca a batut campii cu gratie, debitand enunturi emfatice pescuite de prin cartile memorate (din cate am inteles are o memorie foarte buna ceea ce, pana la urma, nu presupune si inteligenta remarcabila, si Vadim Tudor stie pe dinafara cateva tone de citate bune a impresiona prostimea, aceasta oaste de stransura a impostorilor romani). Ceea ce m-a intrigat si m-a facut sa injur a fost o burtiera pe care era trecut numele pustiului si statutul lui: scriitor. Incredibil!
Mi-am facut autocritica, ma consider o persoana care tousi mai citeste doua-trei reviste altele decat Elle si Click dar memoria mea refuza sa asocieze numele lui cu vreun articol sau cu vreo carte. Curios din fire, am incercat sa aflu mai multe despre acest personagiu a carui prestatie in cadrul unei emisiuni anterioare a fost postata pe youtube. Astfel am avut nesperata ocazie sa-i aud unul din poemele lui “Autoportretul lui Dumnezeu” declamat cu emfaza, patos. Un mistic la 16 ani! Am ramas perplex.
Micul scriitoras a primit chiar si titlul de cetatean de onoare al orasului Pitesti pentru opera sa literara! Stiam ca aceasta tara mai este numita si Absurdistan dar credeam ca exista decenta macar in acest stramt teritoriu al spiritului care mai supravietuieste din greu si in ciuda tuturor scuipatilor aruncati in directia ei. A culturii! Gava este autorul volumului de poezie “Drumul spre fericire”. Spiritul unor oameni se naste batran in timp ce al altora ramane tanar si la batranete. Pus pe sotii. Ascultat-l putin pe Neagu Djuvara si apoi pe acest Gava si veti avea ceva dileme in a stabili cine este cel mai batran.
Il deplang pe acest adolescent prematur imbatranit care pare a nu stii ce-i iubirea decat din Platon si Voltaire, care sta si studiaza mimica lui Patapievici pentru a o reproduce intocmai (daca nu ma credeti observati modul cum isi smuceste si intoarce ochelarii de pe nas ) care nu a batut maidanele caci trebuia sa-i devoreze pe stoici.
Bre Gava, iarta-mi sfatul, dar nu intotdeauna cultura duce catre fericire! Sufera interior inainte de a te da mare expert in suferinta! Mai ia o pauza de la declamari emfatice si mai gusta din viata de adolescent. Merita!
