Woman in Gold (2015) – Femeia în aur
Regia: Simon Curtis
Distribuția: Helen Mirren, Ryan Reynolds, Daniel Brühl, Katie Holmes, Tatiana Maslany, Max Irons
Inspirat dintr-o poveste reală, filmul ne prezintă lupta purtată de către o austriacă de origine evreică pentru a-și recupera „mătușa” și într-un fel, respectul de sine. Filmul are la bază procesul dintre statul austriac și Maria Altmann finalizat în 2005, în urma căruia Maria Altmann intră în posesia a 4 tablouri semnate de Klimt, printre care și Femeia în aur, tablouri ce aparținuseră familiei ei, înainte de a fi luate de către naziști. Scenariul a fost creat pe baza relatărilor personajelor principale: Maria Altmann și tânărul ei avocat, Randol Schoenberg, și păstrează în linii mari linia corectă a evenimentelor.
În urma decesului surorii, Maria intră în posesia bunurilor acesteia și deci a amintirilor ce mult timp au încercat a fi reprimate. Din acel moment începe o rememorare a evenimentelor și, în pas de vals aș spune, o trecere de la trecut la prezent, revederea anumitor locuri din Austria făcând posibilă o incursiune în trecut.
Simpla prezență a Mariei impune respect, iar faptul că aceasta își alege drept avocat un tânăr fără experiență și puțin timid nu face decât să scoată în evidență atitudinea Mariei, una aristocrată, pe care Helen Mirren știe să o interpreteze excelent. Dacă la început Maria este cea care vrea sa recupereze tabloul Femeia în aur, tablou ce o reprezintă pe mătușa ei dragă, pictată de Klimt, pe parcurs aceasta își pierde din putere, în special în fața aceleași atitudini ingrate ale oficialităților austriece, și îi oferă lui Randol (Ryan Reynolds) posibilitatea, la rândul lui nepot de compozitor austriac evreu, să iasă în evidență și să demonstreze că atât timp cât lupta se dă pentru dreptate și din dragoste, aceasta poate fi câștigată.
Povestea face parte din acele evenimente ce emoționează tocmai pentru că par imposibil de realizat și pentru că demonstrează nouă, oamenilor de rând, că se mai pot câștiga lupte drepte, împotriva statului sau a celor care se află la putere fără să o înțeleagă neapărat. Este de asemenea, genul de poveste care merge direct la inimă și la Oscar. Dar, avem nevoie de acest gen de povești, povești care ne scot din rutina zilnică și care ne reamintesc că există lucruri mai importante decât problemele de la serviciu.
Cunoscut pentru My Week with Marilyn (2011), regizorul englez Simon Curtis realizează un film excepțional, reliefând doi antipozi: somptuozitatea austriacă în raport cu naturalețea americană și trecutul de poveste în raport cu decadența adusă de naziști, resimțită chiar și în prezent. Regizorul reușește să vorbească despre naziști și crimele acestora într-o manieră elegantă tocmai pentru că povestea lui se centrează pe niște personaje aristocratice, culte, cu un stil aparte, dar și pentru că personajul principal este până la urmă Femeia în aur, semnată de binecunoscutul pictor Klimt și considerată Mona Lisa Austriei.
Elegant și cu prestanță, filmul lui Curtis privește cu un ochi curios și nostalgic noblețea femeii în aur, care nu este altceva decât o metaforă a dreptății, justiției sau, de ce nu, a valorilor umane. Și de data aceasta, salvarea vine tot de la americani, Austria fiind orbită în continuare de goana după aur. Probabil, atunci când remușcările și vina sunt prea puternice, cea mai bună soluție este ascunderea lor în spatele unei lupte dusă, din nou, în interes național.
Notă: 10/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=geJeX6iIlO0′]
