We Children from Bahnhof Zoo (2021) – Wir Kinder vom Bahnhof Zoo
Creatori: Oliver Berben, Annette Hess, Philipp Kadelbach
Distribuția: Jana McKinnon, Lena Urzendowsky, Lea Drinda
Europa este leagănul civilizației sau cel puțin așa am fost învățați să credem. Marele continent a devenit însă în ultimele decenii un leagăn al desfrânării și compromisurilor morale, iar asta nu e o afirmație habotnică, ci o constatare a unui fapt împlinit. O demonstrație explicită este serialul „We Children from Bahnhof Zoo”, peliculă creată de Philipp Kadelbach (SS-GB, Războiul generațiilor) care servește și ca regizor, și Annette Hess (Weissensee, Ku’damm 56, Ku’damm 59), Sophie von Uslar (NSU: German History X, Tannbach – Line of Separation) și Oliver Berben (The Typist, Perfume, Shadowhunters). Seria este un remake al filmului „Christine F.”, lansat în 1981, bazat pe cel mai bine vândut roman autobiografic german cu același nume, publicat în 1978.
De această dată, în comparație cu filmul clasic, avem o reinterpretare ușor modernizată, cu accente de viziune asupra scenariului care a fost dilatat până la o serie de 8 episoade. Atmosfera este ușor atemporală, deoarece vizionând filmul nu prea ai cum să-l încadrezi într-o axă a vremii, decât dacă ești foarte atent asupra detaliilor (cadru, vestimentație, personaje secundare). Eroii peliculei sunt o gașcă de adolescenți Christiane, Stella, Babsi, Axel, Michi și Benno, care încearcă să fie și să se simtă cool, în spiritul acelor vremuri ale libertinajului și găsirii de Sine. Fiecare poartă după sine o dramă, o serie de compromisuri legate de familie, sexualitate sau violență. Cert e că fiecare încearcă să se manifeste, să se facă auzit.
Serialul păstrează intact subiectul abordat de Christine F., autoarea renumitului volum autobiografic și merge pe canonul filmului european, fiind de o dezinvoltură și o degajare totală, cu accente pe deformarea spiritului tânăr în fața viciilor alimentate de probleme sociale, precum sunt alcoolismul, abandonul sau absenteismul parental ori nevoia de încadrare. Ceea ce face serialul diferit de filmul inițial este accentul de culoare și estomparea unor elemente de-a dreptul șocante, rezumându-se evident la păstrarea intactă a mesajului: copii pot fi pierduți ușor de sub control.
Cred că prezenta peliculă este o reflecție asupra societății europene, care lăsând libertățile să funcționeze, uită de balanța obligațiilor, ceea ce le dă tinerilor mână liberă ca să-și dirijeze destinul, de cele mai dese ori spre prăpastie. „We Children from Bahnhof Zoo” îmi amintește ușor de „Euphoria” lui Sam Levinson. Aceeași metodă de anticipare a dezastrului, aceeași tensiune nedisimulată și, bineînțeles, tușa originală de dramatism, dar fără preludiu înalt moralizator.
„We Children from Bahnhof Zoo” este un serial care amintește spectatorului despre vulnerabilitate, despre riscurile pe care tinerii le acceptă orbește și, evident, despre păcatele unei societăți demult înglodate în hedonismul senzațiilor tari. Merg până la a afirma că este un serial care își scoate spectatorul din zona de confort, grație jocului actoricesc impecabile și a suitei de probleme morale pe care încearcă să le dezbată.
Mi-a plăcut mult construcția scenariului, filmarea și încadratura, care a transformat staticul inerent istoriei într-un dinamism estetic, unele scene fiind aproape psihodelice. Așa că nu ratați premiera de pe HBO GO în România, pe 27 februarie. Toate cele 8 episoade ale serialului vor fi disponibile din prima zi.
Vizionare plăcută!
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: medium.com, moviefit.me)
