Charlotte (2021)
Regia: Tahir Rana, Éric Warin
Voci: Keira Knightley, Marion Cotillard, Brenda Blethyn, Jim Broadbent, Mark Strong, Romain Duris
Evenimentele dedicate Zilei Internaționale a Comemorării Holocaustului mi-au dat ocazia să văd, în cadrul unui eveniment organizat de Institutul Cultural Francez, un film pe care doream să-l văd, dar cumva l-am pierdut anul trecut, atunci când a fost lansat și difuzat în sălile de cinema. ‘Charlotte’, realizat în 2021 de animatorii francezi Tahir Rana și Eric Warin, aparține categoriei de filme de animație pentru adulți care se consolidează în ultimele decenii și care include deja câteva realizări excepționale. Filmul poate fi denumit o biografie animată, având ca eroină pe Charlotte Salomon, o tânără artistă plastică evreică germană care a pierit la numai 26 de ani la Auschwitz. A lăsat în urma sa însă o comoară de materiale artistice – în jur de o mie de desene -, un jurnal personal și scrisori care rămân mărturie a unui talent excepțional și a unui destin tragic. Charlotte Salomon nu este poate suficient cunoscută în lumea artei. Fiind exclusă de la studii formale și lucrând în medii puțin convenționale, nu a avut șansa să-și exprime formidabilul talent în lucrări ale căror formate sunt păstrate în marile muzee de artă, iar majoritatea operelor ei care au ajuns la noi sunt păstrate în arhivele unei fundații asociate cu Muzeul Evreiesc din Amsterdam. Istoria artei și istoria pur și simplu o prind însă din urma. Volumul său de lucrări este considerat astăzi ca precursor al formatului romanelor desenate, iar ca document este un jurnal grafic asemănător celui al Annei Frank. I-au fost dedicate deja un film german prin anii ’80, un roman ai unui cunoscut scriitor francez, piese de teatru, balete și două spectacole muzicale. La acestea se adaugă acum acest film.
Filmul povestește liniar biografia tinerei născute în Berlin într-o familie înstărită în care tatăl și bunicul erau medici faimoși. Charlotte își exprimă de mică în pictură trauma cauzată de dispariția mamei (un șir de sinucideri marcase acea ramură a familiei) și teroarea inspirata de persecuțiile la care familia este supusă din cauza originii evreiești. Este talentată și visează să devină artistă, dar este exclusă din Școala de Arte Frumoase după ce naziștii ajung la putere. Refugiată în Franța la bunicii ei, cunoaște câțiva ani de lumină, prietenie și chiar dragoste, dar războiul și persecuțiile rasiale o vor urmări și aici.
Există un aspect foarte problematic în acest film. Scenariștii (Erik Rutherford și David Bezmozgis) au ales să schimbe unul dintre aspectele esențiale ale biografiei Charlottei, legat de împrejurările morții bunicului său. Motivațiile au fost pozitive, dar efectul este scăderea credibilității întregii relatări biografice. Asasinarea Charlottei Salomon nu poate fi justificată, la fel ca moartea niciunui om nevinovat în Holocaust sau alte genociduri. Nu a fost însă o sfântă, ci un om, o femeie tânără cu visuri și cu un imens talent, dar și cu părți întunecate în biografia ei. Transformarea ei într-un model prin edulcorarea biografiei nu era, în opinia mea, necesară.
Din punct de vedere grafic, realizatorii au încercat o tehnică similară cu cea din excelentul ‘Loving Vincent’ al lui Dorota Kobiela și Hugh Welchman din 2017 desenând în stil apropiat de cel al artistei eroină a filmului și incluzând scene care descriu procesul de creație al unora dintre lucrările sale. Efectul este destul de reușit, fară a atinge sofisticarea filmului despre Van Gogh. Desigur, investiția este diferită și nici Charlotte Salomon nu era Van Gogh. Personajele desenate au însă individualitate, iar felul în care este reprezentată Charlotte atrage empatia spectatorilor. Excelentă mi s-a părut și dublarea vocilor. Eu am văzut versiunea franceză în care rolul Charlottei este vorbit de Marion Cotillard, în cea engleză auzim vocea Keirei Knightley.
Charlotte Salomon și-a intitulat jurnalul grafic ‘Viață? sau Teatru?’ Daca acceptăm metafora teatrului, viața ei desigur a fost o tragedie. Marea majoritate a celor șase milioane de victime ale Holocaustului sunt anonime. Își mai amintesc despre ele descendenții, uneori numele lor este pomenit la comemorări. Câteva dintre destinele excepționale sunt însă cunoscute. Lucrând cu frenezie pentru a-și completa opera, Charlotte Salomon părea că știe că destinul nu-i va acorda prea mult răgaz. Vrând să lase o urmă, ne-a transmis prin arta ei un strigat. Filmul acesta se adaugă efortului de a învinge uitarea.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.awn.com/news/charlotte-trailer-and-poster-released)
