Hang ‘Em High (1968) – Spânzurați-i sus și scurt
Regia: Ted Post
Distribuția: Clint Eastwood, Inger Stevens, Pat Hingle
‘Hang ‘Em High’, realizat în 1968 în regia lui Ted Post marchează întoarcerea lui Clint Eastwood în Statele Unite după ce devenise o vedetă internațională în seria de trei faimoase westernuri spaghetti realizate de Sergio Leone. Majoritatea istoricilor artei filmului apreciază astăzi că Leone a salvat genul sau, dacă nu l-a salvat, cel puțin l-a revoluționat, adăugându-i realism și culoare, alternând expunerea cinematografică lentă cu izbucniri de acțiune violentă desfășurate în ritm fulgerător, creând personaje principale și secundare memorabile și o bandă sonoră intrată în orice clasament al muzicii de film din toate timpurile. Criticii și spectatorii americani ai vremii nu erau convinși și considerau westernurile europene ca fiind vulgarizări violente, rupte de fundalul istoric care reprezintă unul dintre miturile fundamentale ale construcției națiunii americane. Scenariul lui ‘Hang ‘Em High’ încercă să folosească succesul lui Eastwood, dar să și compenseze lipsa de autenticitate a filmelor făcute peste ocean. Cred că a reușit destul de bine din acest punct de vedere, plasând acțiunea într-un moment istoric cunoscut de americani și ridicând câteva probleme morale și juridice demne de abordare pe ecran. Personajul lui Eastwood este practic o continuare a celui din filmele lui Leone. Eastwood chiar l-a dorit și l-a recomandat pe regizorul italian, dar acesta era deja ocupat cu turnarea lui ‘Once Upon A Time in the West’ și va ajunge să facă un film în America doar peste 16 ani. Ted Post a fost ales până la urmă să regizeze filmul. Rezultatul nu este lipsit de calități dar lasă impresia că ar fi putut fi un film mare sub îndrumarea altui regizor.
‘Hang ‘Em High’ este un ‘revenge movie’. Acțiunea filmului se petrece în Oklahoma, care a fost unul dintre ultimele state americane care s-au alăturat Uniunii, în 1907. În cursul lungii perioade de tranziție care a precedat acest act, puterea judecătorilor era extrem de mare, aceștia fiind asistați de ofițeri federali înarmați numiți ‘marshals’. Firavele instituții ale legii nu făceau față pe un teritoriu imens și de multe ori populația își făcea singură dreptate. Sau nedreptate. Un asemenea incident declanșează acțiunea, atunci când fostul polițist Jed Cooper este acuzat pe nedrept de furtul unei cirezi de vaci și de asasinarea proprietarilor lor. Este condamnat pe loc și spânzurat în mijlocul preeriei de un grup de bărbați aflați pe urmele lui. Aceștia nu își fac bine treaba și Jed este salvat de un om al legii și adus în fața judecătorului Fenton, care înțelege situația și-l eliberează, propunându-i să devina ‘marshal’ în subordinea lui. Jed acceptă, cu scopul de a-și folosi noua capacitate de om al legii pentru a-i prinde și pedepsi pe cei care îl condamnaseră pe nedrept și care aproape îl uciseseră. Echilibrul dintre justiție și răzbunare, dintre nevoia de ordine și evitarea pedepselor nedrepte va fi pus de multe ori la încercare în evenimentele care vor urma.
Scenariul are o bază istorică destul de solidă și ridică probleme interesante legate de puterea justiției, de psihologia mulțimilor și de ireversabilitatea pedepsei cu moartea. Eastwood aduce înapoi în fundalul istoric american personajul creat pentru el de Sergio Leone. Ca pistolar răzbunător este impecabil. Problema este că grupul de ‘răi’ cu care se confruntă este cam nediferențiat, niciunul dintre aceste personaje nu ne lasă timp și suficiente motive să-l detestăm ca spectatori. Exista și un sub-conflict romantic, și acesta cam subțirel, singurul punct de interes aici fiind prezenta lui Inger Stevens, o frumoasă actriță de origine suedeză care a avut un destin tragic (avea să moara cu doi ani mai târziu). Un personaj foarte interesant ar fi și cel al atotputernicului judecător Fenton, dar din păcate Pat Hingle îl joacă cam fară nuanțe și expunerile motivațiilor sale sunt prea retorice. Scena execuției publice mi s-a părut excepțională. Muzica lui Dominic Frontiere încearcă să o emuleze pe cea a lui Ennio Morricone, dar este departe de a se adapta la fel de bine la acțiune ca în filmele europene. În crearea unei muzici bune de film contează nu doar sunetul ci și sincronizarea cu ceea ce vedem pe ecran. ‘Hang ‘Em High’ pare să fi aspirat să răspundă westernurilor lui Sergio Leone și să fie la fel de captivant ca acestea, dar lipsește Sergio Leone.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
