Wonder Woman 1984 (2020)
Regia: Patty Jenkins
Distribuția: Gal Gadot, Chris Pine, Kristen Wiig, Robin Wright, Pedro Pascal
‘Wonder Woman 1984’ (producție 2020, regia Patty Jenkins) a fost primul film pe care l-am văzut într-o sală de cinematograf după 15 luni de pauză datorată pandemiei. Alegerea nu a fost intenționată, dar sunt totuși mulțumit că acest film a fost primul. Este omagiul meu de cinefil adresat producătorilor, deoarece cred că merită salutat faptul că aceștia l-au lansat în sali (acolo unde era posibil) în timpul pandemiei, nu au amânat lansarea și nici nu au recurs la canale de distribuire prin streaming cum au făcut alții. Desigur, îmi era dor de vizionari pe ecran mare, și ‘WW 1984’ este un film care beneficiază de acest format. Este un sequel al producției din 2017, și se pot spune despre el multe dintre lucrurile bune care se spun despre sequel-urile reușite, dar și multe altele mai puțin bune care se spun despre cele care eșuează. Una peste alta, mi s-a părut că filmul, chiar daca nu reușește să egaleze surpriza și consistența primei serii, nici nu dezamăgește și nu mă descurajează în a vedea și filmele următoare, daca și când acestea vor veni.
Ce mi-a plăcut. Începutul. Dacă seria WW vă continua, secvențele de deschidere care fac legătura cu trecutul și originea eroinei în lumea amazoanelor vor deveni o marcă specifică, mai ales dacă vor avea calitatea și dinamismul celor din primele două filme. Personajul lui Gal Gadot continuă să aibă dimensiuni omenești și să fie un model. Dacă există feminism de calitate, acest rol aparține acestui spațiu. Atmosfera relaxată a narațiunii și umorul prezent aproape în fiecare scenă ne reamintesc permanent că avem de-a face cu un film inspirat de benzi desenate, amestec de genuri supra-eroi și Indiana Jones plus puțin Dr. Strangelove, pe care nu trebuie să-l luăm în serios până la capăt.
Pe lângă Gal Gadot, și Kristen Wiig realizează un rol feminin interesant, în care evoluează de la o cercetătoare științifică ochelaristă, trecând printr-o vampă irezistibilă, până la o super-eroină negativă și felină pe deasupra. Lumea anului 1984, o lume a viitorului pentru eroii sosiți din perioada primului război mondial, dar trecută și demodată pentru spectatorii de astăzi, dă ocazia unei reprezentări vizuale și a câtorva situații retro-futuriste pline de umor și de farmec nostalgic.
Ce mi-a plăcut mai puțin. În contrast cu rolurile feminine, cele masculine sunt mult mai palide. Chris Pine este băiat drăguț, dar nu reușește nici de data asta să mă convingă că merită atenția unei Wonder Woman. Pedro Pascal crează un super-rău împins prea tare pe panta caricaturii. Conflictul care în cea mai mare parte a filmului este acceptabil – în limitele genului – își găsește o rezolvare convențională și tributară normelor contemporane de retorică corect-politică. Eu sper că vor exista serii viitoare, dar pentru ca ele să trezească interes și să asigure continuitate, trebuie lucrat și la scenariu și la selecția actorilor pentru a da mai multă profunzime și credibilitate rolurilor masculine și eroilor negativi. Toate epocile istorice, inclusiv cea contemporană, au avut și au mare nevoie de super-eroi și de super-eroine pentru a salva lumea sau măcar pentru a îmbunătăți societatea, inclusiv poziția femeilor în ea. Mai avem deci nevoie de Wonder Woman.
Disponibil pe HBO Go.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Thedirect.com)
