Toy Story 3 (2010)
Regia: Lee Unkrich
Voci: Tom Hanks, Tim Allen, Joan Cusack, Ned Beatty, Wallace Shawn, Estelle Harris, John Ratzenberger, Ned Beatty, Michael Keaton, Kristen Schaal, Blake Clark, John Morris, Laurie Metcalf, Jodi Benson, Timothy Dalton, Jeff Garlin, Whoopi Goldberg, Bonnie Hunt, R. Lee Ermey
Daca cineva se intreaba care este reteta unui film de succes, fie el si partea a treia a unei francize incepute acum mai bine de 10 ani, ei bine vizionand Toy Story 3 cred ca am descoperit macar cateva din ingredientele magice: incepi cu o colaborare intre doua studiouri de succes Disney si Pixar, adaugi o poveste interesanta, personaje puternice si bine definite, teme precum prietenia, singuratatea, sacrificiul, altruismul si curajul si o distributie care sa transmita toate acestea cu multa emotie catre spectatori.
Daca totusi mai exista persoane care se intreaba ce s-ar mai putea spune nou in povestea jucariilor, dupa ce in prima parte eram surprinsi ca acestea prind viata si fac tot posibilul de a-si duce la indeplinire menirea – aceea de a fi tovarasi fideli de joaca pentru copii, iar in partea a doua redescopeream valente noi atribuite jucariilor – acelea de a fi elemente de colectie, care le indepartau de la menirea lor reala, ei bine aceasta a treia parte ne aminteste ca inevitabil copii cresc si depasesc varsta jucariilor, fara insa ca acest lucru sa provoace tristete si drama. Mai mult decat un film pentru copii, Toy story, 1, 2 sau 3 este despre copilul din noi, despre legatura cu copilaria, despre evolutie, schimbare si transformare.
Primele minute din acest al treilea Toy Story sunt dedicate prezentarii personajelor principale, si cum se putea face acest lucru mai bine decat prin secvente de ” joaca”, de actiune cu protagonistii nostri. Woody (Tom Hanks), Buzz (Tim Allen), Jessie (Joan Cusack), Rex (Wallace Shawn) sunt readusi in memoria publicului care astfel se conecteaza la vechile povesti, ca un fel de preambul la tema centrala a peliculei – trecerea timpului. Suntem in zilele anuntate in finalul partii a doua – Andy nu mai are nevoie de jucarii, se apropie de 18 ani, urmeaza sa plece la colegiu, preocuparile sale sunt jocurile video si chitara electrica. Jucariile, altadata tovarasi nedespartiti de joaca zac, alaturi de alte lucruri nefolositoare, intr-un cufar de care baiatul nu se mai apropie, in ciuda tuturor trucurilor folosite de jucarii pentru a se face observate. Ingrijorate pentru viitorul lor, jucariile accepta ca un rau mai mic si acceptabil ar fi mutarea la mansarda care, desi nu le satisface, este mai putin infricosatoare decat sfarsitul in movila de gunoi.
La presiunile mamei de a-si face curat in efectele personale inaintea plecarii, Andy alege sa stocheze jucariile in mansarda, cu exceptia lui Woody care este plasat in cutia de colegiu. O serie de evenimente nefericite face insa ca intregul lot de jucarii sa fie donate unui centru de ingrijire copii.
Cu inimile zdrobite de aparenta nepasare cu care au fost abandonate, jucariile vad in noua locatie o binecuvantare, caci ce–si poate dori mai mult o jucarie decat sa aiba parteneri de joaca in fiecare zi. Insa nimic nu este ceea ce pare si dupa prima repriza de „joaca” Buzz, Jessie, Rex si ceilalti fac fata cu greu tratamentului aspru la care sunt supusi.Mai mult decat atat au de infruntat si tirania unui urs de plus malefic – Lotso(Ned Beatty) – care s-a autoerijat in conducatorul tuturor jucariilor din centru, asuprindu-le pe cele care nu-i plac si sechestrandu-le in salonul dedicat copiilor mici si stricaciosi.
Purtand in suflet urmele unei mari tradari – aceea de a fi fost pierdut si apoi inlocuit de catre proprietar cu multi ani in urma – Lotso conduce cu mana de fier jucariile asupra carora dispune dupa vointa sa. Noii veniti trebuie sa-si faca stagiul in „Caterpillar Room” populat cu copii sub doi ani, care nu stiu sa aprecieze jucariile. Cei care supravietuiesc acestei incercari, vor avea acces in „Butterfly Room” destinata copiilor care pretuiesc jucariile, cei care insa isi pierd integritatea fizica in zilele de incercare, vor sfarsi la gunoi si apoi in incinerator.
Acesta realitate sumbra il face pe Woody sa se mobilizeze sa-si duca prietenii inapoi la Andy, viata in mansarda parand dintr-odata un lux nesperat. Sunt incantatoare scenele in care Buzz este transformat in aliat de catre maleficului Lotso – gratie instructiunilor din manualul de utilizare – precum si planul ingenios de neutralizare a Maimutei cantatoare, alarma lui Lotzo, necesara reusitei evadarii.
Dar nu numai atat. Noile personaje din aceasta a treia parte se ridica la nivelul veteranilor. Lotso este personajul negativ atat de bine disimulat sub blana unui urs de plus, intrigant si dulce in acelasi timp, tiranic si abil in manipulare. Introducerea cuplului Ken (Michael Keaton) si Barbie (Jodie Benson) e un prilej de spectacol mai ales in scenele din casa papusilor cu prezentarea garderobei lui Ken, obsedat de haine si de moda. Spectacolul nu se opreste insa la prezentarea de costume, ci merge pana la redarea crizei prin care trece la un moment dat acest cuplu de figurine. Mai mult decat atat, daca pentru personajul Ken se pastreaza aparenta de superficialitate care insoteste jucaria, pentru Barbie s-a mers mai departe si personajul se dovedeste a fi mai putin „blond” decat reprezentarea, are momente de feminitate, de emotivitate, ingeniozitate si altruism.
Fascinanta este si papusa copil, servitoarea de incredere a lui Lotso, impartasind cu acesta soarta de jucarie abandonata, insa desi personajul este negativ si figura lui aduce putin cu Chucky, este mai putin infricosatoare iar pe final devine chiar simpatica prin intelegerea destinului sau.
Pixar Animation Studios a transformat animatia in arta, in mare parte si luind jucariile in serios. Pentru Toy Story 3 s-a experimentat si s-a reusit un final impresionant, real, dulce amar, ca in viata, as putea spune, un final care aduce lacrimi in coltul ochilor chiar si a celor care nu vor sa recunoasca. Pentru ca acest final vorbeste de jucarii ca reprezentare a celor care le detin ani de-a randul, ca depozitare de vise si sperante in copilarie, ca marturii a ceea ce am fost si am devenit in compania lor. Si mai vorbeste si de reticenta de a abandona copilaria si a face marele pas catre maturitate si necunoscutele care o insotesc.
1 comment