Spirited Away (2001) – Sen to Chihiro no Kamikakushi
Regia: Hayao Miyazaki
Producator: Donald W. Ernst
Scenariul: Hayao Miyazaki
Voci (pentru varianta in limba engleza): Daveigh Chase, Suzanne Pleshette, Jason Marsden, Susan Egan, David Ogden Stiers, Lauren Holly, Michael Chiklis, John Ratzenberger, Tara Strong
Este imposibil sa nu ramai fascinat de desenele animate ale lui Hayao Miyazaki. Este de ajuns sa vezi o singura creatie a acestui Disney japonez pentru ca, sub imperiul emotiilor si stralucirii imaginilor, sa te abandonezi fara retineri, ori de cate ori se iveste o noua ocazie, lumii lui Miyazaki.
O adevarata placere te incearca urmarind aceasta varianta japoneza a lui „Alice in tara minunilor”, calatorind alaturi de Chihiro intr-un univers paralel plin de simboluri japoneze, creaturi miraculoase si reguli de viata ilogice, care nu fac decat sa sporeasca fascinatia privitorului. Cu fiecare secventa apar personaje noi, caractere si figuri inedite care nu te lasa sa te pierzi in contemplare ci te fac sa admiri si sa te minunezi de imaginatia fara de sfarsit a autorului.
Universul paralel in care se desfasoara actiunea se gaseste intr-un parc de distractii abandonat in care Chihiro, eroina principala, ajunge din intamplare, impreuna cu parintii sai. Cand tentatia bucatelor aflate din abundenta in noua lume ii face pe parintii fetitei sa cedeze ispitei si sa se indoape, transformandu-se apoi in porci, eroinei noastre nu-i mai ramane decat sa se infiltreze in centrul „spa” pentru spirite, condus de vrajitoarea Yubaba, pentru a gasi o solutie sa-i salveze. In aventurile ei, Chihiro este ajutata de Haku, un tanar capabil sa se transforme intr-o splendida creatura zburatoare. Actiunea, deloc spectaculoasa din punct de vedere al intrigii, este de fapt pretextul folosit de Miyazaki pentru a ne purta pe aripile imaginatiei in lumea creaturilor fantastice pe care o vedem prin ochii inocenti ai eroinei principale. Si desi imaginatia zboara spre culmi nebanuite spre desfatarea si incantarea ochiului si sufletului, niciodata nu te ratacesti de personaje si actiune a carei unitate este pastrata cu multa arta de regizor.
Calatoria lui Chihiro incepe sub efectul mutarii intr-un alt cartier, dezradacinarii, fricii de necunoscut, care se prelungeste si in lumea noua, a spa-ului pentru fiinte supranaturale in care oamenii nu sunt acceptati si nu li se acorda incredere. Si in aceasta lume Chihiro este fata ciudata de afara.Noul prieten Haku ii dezvaluie ca pentru a-si salva parintii si a reveni in lumea reala trebuie sa-si gaseasca de lucru la cei care se ocupa de baia comuna si trebuie sa se fereasca de vrajitoarea locului care incearca sa-i fure numele si identitatea. Desi nu-i explica de ce este necesar sa faca acest lucru, Chihiro il asculta si incearca sa lucreze la sala cazanelor condusa de Kamaji, un personaj ciudat, aratand ca un paianjen urias cu opt membre pe care le foloseste in munca sa. In primul moment are o atitudine infricosatoare si pare s-o respinga pe Chihiro, ulterior o ajuta sa acceada la alt nivel aratandu-si cealalta fata, capabila sa distinga inocenta si bunatatea eroinei ratacite.
Locatia patronata de Yubaba este o inchisoare pentru spiritele singure, pierdute, fara nume din care se poate evada trecand portile, depasind barierele in cautarea sufletelor pierdute. Cei care evadeaza isi elibereaza sufletul regasindu-si identitatea.
Calatoria lui Chihiro este initiatica, de eliberare. Ea porneste din adancurile fortaretei, isi castiga prin munca dreptul de a evolua spre etajele superioare, spre a evada dintre zidurile stabilimentului in lumea exterioara a spiritului apelor, o calatorie de eliberare spirituala culminand cu zborul spre cer, in compania lui Haku.
Regizorul japonez combina tehnicile cele mai sofisticate oferite de calculator cu animatia traditionala pentru a construi aceasta lume somptuoasa, bogata si rafinata in textura si detalii. In acest decor dincolo de orice inchipuire, un erou si o eroina se ajuta reciproc, cresc, invata si ajutandu-i pe ceilalti se ajuta pe sine. Fiecare gest, fiecare sacrificiu pe care il fac este asumat, constientizat, nu este intreprins fara a i se lua in calcul consecintele.
Forta personajelor si magia decorurilor se amesteca intr-o productie care emana putere si frumusete. Desi dezbate subiecte grave si unele scene au un dramatism real, tonul general este cel al umorului subtil, usor ironic cu tenta de autoreflectie.
Surprinzatoare este si atitudinea realizatorilor fata de personajele negative, bizare. Evoluand spre finalul povestii, acestea isi pierd din rautate, devenind simple personaje fantastice cu sentimente neimplinite si esecuri care le explica atitudinea si trairile. Inspirat de miturile japoneze in care natura duala a personajelor dezvaluie realitati mai adanci, Miyazaki metamorfozeaza parintii copilei in porci, Okutaresama – duhul urat mirositor, se dovedeste a fi spiritul raului eliberat la baie de namol, mizerii si articole de uz casnic, Haku nu este mereu ceea ce pare, de fapt toti cei care frecventeaza baia Yababei au o dubla aparenta a naturii lor reale.
Apreciind talentul lui Miyazaki de a realiza un scenariu simplu intr-atat cat sa fie inteles de cei mici, dar si cu multe artificii cat sa-l faca atragator pentru cei mari, nu pot decat sa va recomand calduros vizionarea acestei pelicule cu trimiteri la problemele relatiilor de munca si protectia mediului in Japonia moderna. Daca cele de mai sus nu au fost determinante, faptul ca « Spirited Away » a fost rasplatit cu Ursul de aur la Festivalul de Film de la Berlin în 2002 si Oscarul pentru cel mai bun film de animatie în 2003 sunt motive in plus pentru locul castigat in lista celor 1001 de filme pe care trebuie sa le vezi intr-o viata.
