Filme Filme americane

Prolix și previzibil: Late Night (2019)

Late Night (2019)
Regia: Nisha Ganatra
Distribuția: Emma Thompson, Mindy Kaling, John Lithgow

Show-urile de televiziune de noapte sunt o invenție americană, adusă la nivel de artă de personalități ca Ed Sullivan, Johnny Carson, Jay Leno, David Letterman. Sunt și o lume foarte masculină, aproape că nu au existat prezentatori al emisiunilor de acest gen din rândul femeilor. ‘Late Night’ scris de Mindy Kaling și regizat de Nisha Ganatra se petrece în această lume și are că eroină principală o prezentatoare femeie a unui astfel de show, pe deasupra și englezoaică la origine, care se confruntă cu o criză inerentă meseriei și vieții: vârsta – vârsta ei, și vârsta emisiunii căreia i-a dedicat cariera și viața. Să adăugăm faptul că rolul principal este jucat de Emma Thompson, care la 60 de ani primește, după ‘Children Act’, încă un rol principal din acelea despre care se spune că ‘i se potrivește că o mănușă’ și iată că avem premizele unui film interesant, care promite enorm și ca tema și ca afiș.

Show-ul lui Katherine Newbury a depășit momentul sau de glorie. În fapt, de vreo zece ani se află în stagnare de idei și ușoară erodare a rating-ului, ceea ce face ca decizia șefei rețelei de televiziune (și ea femeie, cel puțin în acest film femeile ajung departe!) să pară logică. Se știe că este vorba despre un business extrem de competitiv, în care emisiunile de acest fel se luptă nu numai între ele pentru atenția și timpul spectatorilor, ci și cu amenințările aduse de noua medie de informație și divertisment – Internetul. Problemele Katherinei se află în conservatorism, în lipsa de diversitate a echipei care îi scrie textele (cu toții bărbați, cu toții albi), și mai ales în lipsa de contact uman cu colaboratorii ei, dar și cu lumea din jur în general. Prezentatoarea își dedicase toate eforturile emisiunii pe care o crease și pe care o susținea, sacrificându-și pe drum și propria viață personală, și se închisese într-un turn de fildeș pierzând contactul cu realitatea și, astfel, cu o parte dintre spectatorii ei.

Lui Newburry/Thompson îi dă replica Molly Patel (jucată de Mindy Kaling, autoarea scenariului), o tânără începătoare angajată în echipa de textieri printr-o șansă extraordinară – se aflase la locul potrivit (scaunul de interviu pentru job) la momentul potrivit (exact când Newburry caută o femeie, de preferință de culoare, pentru a-și îmbunătăți diversitatea echipei). Molly pare complet nepotrivită pentru această poziție și pentru mediul profesional și social în care a intrat, dar relația dintre cele două femei va evolua în așa fel încât admirația nemărginită și unilaterală a lui Molly pentru Katherine se va transforma în respect reciproc până la dependență una de cealaltă, iar suflul nou adus de Molly va schimbă și tonul și tematică emisiunii, salvându-i existența. Previzibil? Este una dintre problemele filmului.

Scenarista Mindy Kaling și regizoarea Nisha Ganatra (debutantă în lung metraje pentru marile ecrane) cunosc bine lumea televiziunii. Kaling, care joacă și rolul textierei începătoare de origine indiană, aduce pe ecran elemente din propria sa biografie. De aici rezultă complexitatea problemelor ridicate de film (am enumerat doar o parte dintre ele), dar și facilitatea soluțiilor cinematografice. Povestea de pe ecran se desfășoară în mod ultra-previzibil. Problemele reale și interesante legate de discriminare și lipsa de diversitate, povestea de ‘me-too’ invers și legăturile sentimentale ale celor două femei care se află în centrul poveștii, toate își găsesc soluții rapide și facile, exact ca în serialele comice de televiziune, care trebuie să se sfârșească în puține minute cu toate personajele de pe ecran fericite. În plus avem de-a face cu un exces de verbozitate. Asta nu ar fi un defect în sine în acest film care se ocupă de talk-show-uri de televiziune în care prin definiție se vorbește foarte mult, problema este că vorbele puse în gurile personajelor sunt surprinzător de banale și îngrozitor de neconvingătoare. ‘Late Night’ nu este un film rău. Ridică probleme interesante, este jucat de două actrițe excelente, ajutate de o echipă bună în jurul lor. Din păcate așteptările mele erau mult mai mari și filmul a dar răspuns numai la o mică parte dintre ele.

Nota: 6/10

(Sursă fotografii: Coronadotimes.com, Variety.com, Indiewire.com)

Articole similare

Prin blogosfera cinefilă (1 – 7 aprilie 2019)

Dan Romascanu

The Dark Knight Rises (2012) – 2

Deea

Lost in Translation (2003)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult