Svidanie v Minske (2022) – Întâlnire la Minsk
Regia, montajul: Nikita Lavretski
Scenariul: Nikita Lavretski, Volha Kavaliova
Imaginea: Yulia Shatun
Sunetul: Nikita Lavretski, Yulia Shatun
Distribuție: Nikita Lavretski, Volha Kavaliova
Produs de: Nikita Lavretski
În după-amiaza zilei de 11 mai, Cinema Eforie din București ne-a invitat să vizionăm filmul documentar al regizorului Nikita Lavretski (artist vizual și critic de film) din Belarus, Întâlnire la Minsk / A Date in Minsk / Svidanie v Minske. Proiecția a fost înscrisă în Festivalul Filmului European, ediția din 2024. Anunț de la început că urmează mai mult un eseu, nu o recenzie a filmului pe care nu cred că l-aș recomanda. Reiau: nu l-aș recomanda în egală măsură cu omul din spatele regizorului și creatorului său Nikita Lavretski. Nu o să ascund faptul că undeva până la 30 de minute am tot sperat ca filmul să fie un început care anticipează altceva. Privit superficial, poți spune că este doar un film de amatori, ale cărui fonduri au fost atât de reduse încât a trebuit să utilizeze camera unui telefon.
În fine, după ce am înțeles un lucru simplu: ceea ce văd este ceea ce este, am început să mă destind și să urmăresc dialogul dintre cele două personaje filmate. În prima parte a filmului, într-un mod invaziv, voit neprofesionist, de parcă tragem cu ochiul. Numit de regizor film documentar pentru că tot ce a vrut a fost să pună în practică o idee mai veche, de a înregistra o primă întâlnire, filmul se apropie mai mult de zona de podcast filmat.
Dialogul dintre cele două personaje, Nikita (regizorul) și Volha (soția acestuia), este presărat cu ironii, umor și, undeva spre final, idei ceva mai profunde. Identitatea pare să fie una dintre aceste profunzimi existențiale, mai exact ideea de a aparține unui loc care să te definească. Cei doi își prezintă perspectiva asupra propriilor valori prin prisma identității naționale. Belarus este locul în care cei doi au simțit pentru prima dată, limba belarusă este cea în care au numit pentru prima dată tot ceea ce le compune universul.
Tehnica de a filma dintr-un singur cadru oferă autenticitate experienței, spectatorul nefiind privat de pauzele în vorbire sau de momentele de așteptare. Totul are o organicitate ce te captează aproape insesizabil. Din discuția purtată de regizor, după încheierea proiecției, cu Radu Jude, am aflat că nu au existat replici scrise dinainte, dialogul fiind condus de el pe tot parcursul filmului, propunând fiecare subiect dezbătut.
Recunosc că interviul și partea în care s-au oferit răspunsuri întrebărilor din sală a fost preferata mea. Nikita Lavretski, din ce ne-a spus Radu Jude, este și un bun standuper, a tratat situația cu multă istețime și umor. Revin asupra unei propuneri a regizorului român referitoare la un alt regior român, Nae Caranfil. Remarca acestuia fiind o observație cu pe ls experimentul lui Lavretski. Mai exact despre modul în care ar trebui filmat un produs cinematografic. Nae Caranfil susține că accesul facilitat de tehnologia modernă la camera de filmat, face ca delimitarea dintre amatorism și profesionalism să se dizolve. Rămâne pentru noi să hotărâm dacă frumusețea sau valoarea unui film se reduc sau nu la rezoluție sau efecte. Radu Jude a spus că filmul experimental al lui Lavretski pare să fie un act de frondă față de tradiția cinematografică de până la el.
Atitudinea regizorului belarus a fost una foarte asemănătoare cu a oricăror pionieri în diverse direcții artistice. A contracarat orice încercare de resemnificare a filmului său prin problematizarea unor lucruri pe care spectatorul „avizat” le-ar dori mai complexe decât sunt. Camera de filmat aflată la îndemâna multora nu este neapărat un pericol pentru film, dat fiind că accesul la orice material din care se fac operele de artă nu bagatelizează un domeniu artistic. Mai multe puteți afla de pe canalul de youtube al regizorului, unde putem să vedem și celelalte filme, dar și discuția dintre el și Radu Jude.
Discuția dintre Radu Jude și Nikita Lavretski este pe canalul de youtube:
Îmi este destul de dificil să spun ce am simțit sau ce cred despre filmul lui Lavretski, îl consider un act de curaj, mi se pare un experiment interesant, dar nu cred că l-am putut înțelege sau percepe la adevărata lui valoare. Încă am multe necunoscute în această ecuație, ceea ce face dificilă notarea. Aș spune un…
