Two for the Road (1967)
Regia: Stanley Donen
Distribuția: Audrey Hepburn, Albert Finney, Eleanor Bron
‘Two for the Road’, filmul realizat în 1967 de Stanley Donen se bucură de muzica frumoasă și adecvată a lui Henry Mancini, dar mie mi se pare că i s-ar potrivi o parafrază a cântecului din finalul unui film realizat cu 12 ani mai târziu, ‘Monty Python’s Life of Brian’, cu o mică schimbare de text. În loc de ‘Always Look on the Bright Side of Life’ care aud că este foarte popular la … înmormântări, aș propune ‘Always Look on the Bright Side of Marriage’, un titlu potrivit cred eu pentru acest film care descrie o relație de dragoste furtunoasă, dar departe de a constitui o critică a instituției căsătoriei, reprezintă mai degrabă un omagiu adus acesteia. Un omagiu neobișnuit și neconvențional, cum este tot acest film, diferit de altele realizate de Stanley Donen, regizor pe care îl redescopăr acum, la scurt timp după dispariția sa în februarie 2019.
Cu un an înainte de acest film, Claude Lelouch realizase ‘Un homme et une femme’ care se bucurase de un imens succes de public și critică, și câștigase Palme d’Or la Cannes și două premii Oscar. Stanley Donen preia ideea unui film care se bazează în mare parte pe o singură turbulentă poveste de dragoste și îi distribuie în rolurile principale pe Albert Finney și Audrey Hepburn. El este un arhitect de mare talent și succes, ea, ei bine, ea este Audrey Hepburn, soția lui, care poartă toalete dintre cele mai îngrijite, realizate de marile case de modă, dar a cărei profesie, dacă are vreuna, nu o aflăm niciodată (la fel ca în majoritatea rolurilor în care era distribuită Audrey Hepburn). Cei doi călătoresc, se întâlnesc, se îndrăgostesc, se căsătoresc, se ceartă, au aventuri extra-conjugale.
Stilul povestirii este neliniar, oscilează între ceea ce reprezintă o criză serioasă și posibil sfârșitul mariajului, și flash-back-uri care reconstituie începutul și evoluția relației între cei doi. Cadrul este șoseaua, malul Mediteranei, Franța, Europa – din acest punct de vedere filmul fiind unul dintre primele ‘road movies’ în care modul de viață vagabond (deși eroii sunt departe de a fi vagabonzi) nu este doar fundal ci joacă un rol însemnat în intrigă.
Va rezista relația dintre cei doi parteneri erodării și rutinei vieții conjugale intrate în al doilea deceniu, succesului dar și presiunii profesionale, ispitei legăturilor extra-conjugale? Răspunsul îl veți primi în film, într-o manieră relaxată și într-un stil în care domină comedia romantică. Filmul câștigă mult prin modul interesant în care este derulată povestea, lăsându-ne să-i descoperim treptat pe cei doi îndrăgostiți și complicațiile legăturii dintre ei. Povestit liniar ar fi fost mult mai banal. Nu am putut scăpa totuși spre final de o senzație de repetiție, poate că lipsea ceva din intrigă pentru a face deznodământul mai credibil. Cei doi actori, strălucitor de frumoși, își joacă cu brio rolurile. Produs într-un deceniu cinematografic care începea cu povești de dragoste dominate de crizele existențialiste ale filmelor engleze cu Elizabeth Taylor și Richard Burton sau realismul social al filmelor Noului Val francez și se încheia cu ‘Love Story’ al lui Arthur Hiller inspirat de romanul lui Erich Segal, ‘Two for the Road’ este un film romantic original și care încă reușește să-și cucerească spectatorii.
