Once (2006)-Odata ca niciodata Regia: John Carney
Actori: Glen Hansard, Marketa Irglova
Dovedesti cu adevarat ca iubesti o persoana in momentul in care ii daruiesti totul si o lasi sa plece. Oare cuvintele astea sa insemne ceva pentru voi? Pentru mine au insemnat totul si de la ele pornesc spre descrierea unuia dintre cele mai frumoase, mai lirice si mai dulci filme pe care le-am vazut vreodata.
Pentru ca “Once”, desi este una din capodoperele cinematografiei mondiale, este atat de putin cunoscut si atat de neinsemnat, incat pana si eu am ezitat pana sa il vad, considerandu-l doar un film irlandez oarecare, pe deasupra un musical (dar apreciere pe care o neg acum), gen de film pe care nu il simpatizez daca nu e vorba de o pelicula clasica, din vremurile de glorie.
Glen Hansard interpreteaza un tip cu un vis, dar si cu o deceptie adanca: desi isi doreste sa devina un adevarat artist, un cantaret adevarat, isi amageste viata interpretant piese cunoscute, dar si piese proprii pe strazile din Dublin, un fel de cersator modern. In acelasi timp, compune piese extraordinare dedicate sufletului sau dezamagit de plecarea fostei sale iubite, cu aproape zece ani in urma. Numai ca destinul sau sufera o schimbare majora cand o fata necunoscuta il abordeaza dupa interpretarea unei melodii proprii. Aceasta, foarte directa si intrucatva nonconformista, ii schimba modalitatea de a-si gandi propriile compozitii si dorinta de a le inregistra pentru a le raspandi in lume.
Toate schimbarile vin si din impartasirea pasiunii reciproce pentru muzica: el compozitor talentat si cantaret la chitara, ea cu o voce combinativa perfecta si pianista inca din copilarie. Ei fac un cuplu perfect din punct de vedere muzical, cel putin. Plecand pe taramul dragostei, totul se complica: el inca o iubeste pe fosta prietena, desi a plecat de mult timp din Dublin spre Londra, ea are un copil adus din Cehia natala, unde a lasat si un barbat cu care inca este legal casatorita, dar care nu ii impartaseste idealul de viata. Apropierea dintre ei vine tot pe taram muzical, prin inregistrarea unui album cu piesele remarcabile compuse de el.
Nu este un film ocolit de premii si nu ar trebui sa fie ocolit nici de voi. Sa mentionam doar premiul Oscar in 2008 pentru cea mai buna melodie originala-”Falling Slowly”. Din punctul meu de vedere, este una dintre cele mai frumos construite povesti romantice din cinematografia ultimilor ani. Unul din argumente nu reprezinta saruturile dintre protagonisti, plimbarile prin parcuri, ci cuvintele nerostite si privirile subintelese, dorinta fiecaruia de a se realiza prin muzica si prin aceasta prin celalalt. Nesansa de a se fi intalnit intr-un timp in care fiecare nu se poate realiza prin celalalt, nu isi poate implini iubirea in cel pe care il considera perfect pentru celalalt se transforma intr-o suprema forma de intelegere a aproapelui. Niciunul nu se lasa insa pagubas, ci incearca sa il faca pe celalalt fericit, in forma cea mai apropiata de sufletul lui.
1 comment