On Body and Soul (2017)
Regia și scenariul: Ildikó Enyedi
Distribuţia: Alexandra Borbély, Géza Morcsányi, Zoltán Schneider, Ervin Nagy
După ce timp de o ora și jumătate te-a convins să te atașezi de personaje și ţi-a deschis treptat, treptat ferestre în lumea lor, autoarea îi oferă protagonistei un ciob de sticlă, o cadă plină cu apă și o melodie de inimă frântă, lăsându-vă și pe ea și pe tine la mila scenariului.
„Despre trup și suflet” este un film de dragoste, care nu se pierde în clișee, care nu cade în melodramatic sau ridicol, deși tema aleasă implică toate aceste riscuri.
Scenariul pare un labirint în care înaintezi curios și surprins de ceea ce descoperi, uneori amuzat, alteori cu sufletul la gură, niciodată indiferent la firul poveștii. Cele două lumi surprinse de autoare, cea concretă (a corpurilor, în care personajele principale lucrează într-un abator) și cea imaginară (a sufletului, în care întâlnirile și emoţiile nu sunt mascate, nici filtrate) se succed pe ecran într-un ritm firesc, dând filmului intensitate.
Scenariul reușește să amuze, să captiveze, să înduioșeze și să cucerească, iar imaginea îl sprijină în permanenţă. Personajele sunt de multe ori văzute prin ferestre deschise, reflectate în geamuri, la început timid, apoi din ce în ce mai clar. Senzaţia este de multe ori accea de apropiere nesigură a camerei, nesiguranţă atent dozată, altfel încât personajele principale ne par inaccesibile sau chiar indescifrable la început. Fiecare fotogramă este echilibrată atât cromatic cât și compoziţional, iar unele imagini (cum sunt cele din abator cu sacrificiul animalelor sau cele din gara în care protagoniștii își vorbesc timid) au un lirism nebănuit, în contrapunct cu decorul impasibil (din care de multe ori fac parte și personajele secundare).
Scenografia caracterizează personajele cu detalii pe care acţiunile lor doar ni le sugerează (spre exemplu, apartamentul Mariei este un loc aproape aseptic, iar hainele ei ne-o înfăţisează ca pe o femeie rece, raţională, aproape insensibilă). Încă o dată, putem observa că Ildikó Enyedi oferă atenţie fiecărui detaliu (costume, decoruri, lumini), reușind să creeze un întreg univers fasinant, care transmite mai mult decât am fi tentaţi să credem că încape în aproximativ doua ore de film.
Alegerea personajelor este mai mult decât inspirată; Maria, spre exemplu, reușește să ni se înfăţișeze când anostă și unidimensională, când fermecătoare și candidă, stangace, timidă, dar determinată și directă.
„On Body and Soul” ne poate aminti de „My Blueberry Nights”, în ceea ce privește apropierea aparatului de filmat (și implicit a spectatorului) de personaje, de „Biutiful” în privinţa incursiunii în ceea ce am putea numi lumea sufletului (în care Uxbal își întâlnește bunicul, iar Maria și Endre se descoperă unul pe celălalt) sau de „Taxidermia” în câteva scene ironice, pline de umor negru și cu totul suprinzătoare. Dar, dincolo de paralelele ce pot fi făcute, rămâne un film original (fără să caute cu tot dinadinsul acest lucru), seducător, sensibil și inteligent.
Nu multe filme reușesc să îţi dea fiori reci, să te facă să plângi și apoi să râzi nedumerit în aceeași secvenţă.
Nota: 10/10
P.S. Filmul poate fi văzut din 30 iunie în cinematografele din toată țara, inclusiv în cinematografele Cinema City!
