Changeling (2008) – Schimbul
Regia: Clint Eastwood
Distribuția: Angelina Jolie, John Malkovich, Colm Feore, Amy Ryan
Am ezitat destul de mult înainte de a mă decide să dedic 2 ore și 20 de minute din timpul meu vizionării filmului ‘Changeling’ regizat de Clint Eastwood și lansat pe ecrane în 2008. Unul dintre motive este Clint însuși, nu fac parte dintre fanii săi entuziaști, și de fiecare data când mă confrunt cu un film al său rezultatul este că apreciez filmul, inclusiv talentul și profesionalismul său ca regizor, dar nu pot spune că îmi place. Exista ceva în subiectele sale și în rigiditatea abordării acestora care mă ține la distanță. În plus, acest film dorește cu tot dinadinsul să avertizeze încă de la afiș și de la generic că este vorba despre o ‘true story’. Paradoxal, tocmai acest gen de marketing agresiv mă face să fiu foarte atent la autenticitatea artistică a filmului, care depinde de foarte mulți alti factori care nu au nicio legătură cu detaliul anecdotic că ceea ce vedem pe ecran este fidel sau foarte fidel unor evenimente petrecute în realitate. O parte dintre temerile mele au fost confirmate de vizionarea lui ‘Changeling’, însă, din fericire, există și multe alte motive datorită cărora la sfârșitul vizionării spectatorii au șanse să fie mulțumiți chiar dacă nu se numără printre fanii lui Clint.
Cea mai mare parte a poveștii se petrece la Los Angeles în 1928, cu un final care se prelungește până în 1935. Era anul dinaintea marii crize economice, sfârșitul unei perioade de expansiune în California. Christine Collins (Angelina Jolie) este cea ce astăzi se numește ‘single mother’. Soțul a părăsit-o în ziua nașterii fiului lor, Walter, și ea muncește din greu la compania de telefoane pentru a-i asigura un trai decent. Într-o zi, o sâmbătă când fusese chemata la muncă, Walter, care are 9 ani, dispare. Răpit? Asasinat? În California se petreceau în acele vremuri întâmplări ciudate, inclusiv dispariții de copii. Dupa câteva luni poliția o anunță că Walter a fost găsit în cealaltă parte a Americii, dar când acesta apare Christine este convinsa că nu este vorba despre fiul ei. De aici acțiunea se ramifică în două trasee paralele. O dramă socială despre femeia singură care se confruntă cu un sistem corupt, care refuza să-și admită greșelile și care merge până la o închide într-un azil psihiatric pentru a o determina să accepte versiunea oficială. O anchetă polițienească despre răpirile de copii, posibil legate de dispariția băiatului. Spectatorii vor judeca în ce măsură cele doua fire ale acțiunii se contopesc și se clarifică unul pe celalalt.
Clint Eastwood pare să iubească așa de mult filmele anilor 60 și 70, când era la piscul carierei sale de actor, încât și acum, când este un regizor consacrat, filmele regizate de el au un aer care aparține de acea epocă. ‘Changeling’, făcut în 2008, este un film despre sfârșitul anilor ’20 care pare realizat în anii ’70. Scenariul scris de J. Michael Straczynski are o idee interesantă, inversând doua șabloane cinematografice. Spre deosebire de câteva alte filme de la Hollywood care îi absolv retrospectiv de vină pe polițiștii de la LAPD pentru metodele violente folosite în combaterea crimei organizate, în ‘Changeling’ poliția joaca rolul de ‘bad guys’, iar în ajutorul femeii singure apare în rol de ‘good guy’ un predicator cu audiență radio, de genul celor care aveau să aibă reputație mult mai proastă, cel puțin în filme. John Malkovich pare puțin supra-distribuit în rolul pastorului Gustav Briegleb. Am apreciat în schimb performanța actoricească a unui actor pe care nu-l cunoșteam, Jason Butler Harner, într-un rol de criminal în genul celor pe care le juca în anii 30 Peter Lorre în filmele lui Fritz Lang și Alfred Hitchcock. Angelina Jolie nu mă convinge nici aici că își merită faima.
Cinematografia lui Tom Stern este în schimb remarcabilă, cu filmări în locație modificate în mod adecvat pe calculator pentru a reconstitui topografia perioadei, plus o paradă impresionantă de automobile ale vremii. Mi-a plăcut și muzica, aleasă și compusă de Eastwood însuși – destul de discretă pentru a nu deranja și destul de expresivă pentru a sublinia stările de spirit, cu o tema principală care merită să fie adăugată în playlist-ul temelor muzicale faimoase. Pe mine ‘Changeling’ – la fel ca alte filme regizate de Eastwood – nu a reușit să mă implice emoțional, dar multe dintre calitățile sale artistice sunt de apreciat și fac ca filmul să merite vizionarea.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, movieposters.com)
