O bijuterie din spatele Cortinei de Fier: The Firemen’s Ball (1967)

The Firemen’s Ball (1967) – Horí, má panenko
Regia: Milos Forman
Distribuția: Jan Vostrcil, Josef Sebánek, Josef Valnoha

‘Balul pompierilor’ (titlul în cehă este ‘Horí, má panenko’ – ‘Foc, păpușa mea!’), ultimul film realizat în Cehoslovacia de Milos Forman în 1967, înainte de ‘primăvara de la Praga’ și de exilul care i-a mutat cariera în Occident, este în opinia mea nu numai cel mai bun film al său și cel mai bun film al talentatei și curajoasei ‘școli cinematografice cehoslovace’ din anii ’60, ci și, poate, cel mai bun film realizat în țările din partea comunistă a Cortinei de Fier. Este un film sinteză, o bijuterie prețioasă care în numai 70 de minute concentrează sarcasmul și absurdul, critica socială și politică la marginea permisibilului în condițiile cenzurii, și refuzul autorilor de filme de a fi reduși la tăcere.

Undeva, în Cehoslovacia socialistă, organizația pompierilor organizează un bal în cinstea zilei de naștere 86 a fostului lor șef. Ziua de naștere 85 fusese omisă și între timp veteranul breslei se îmbolnăvise de cancer, deși el nu o știa. Se pregătește serbarea după toate regulile activităților de acest gen, cu o tombolă din care dispar pe rând obiectele, întâi cele de valoare și cele consumabile, apoi mărunțișurile, în final dispare tot. Este organizat un concurs de frumusețe în care tinerele judecate după calitățile lor fizice sunt înrolate mai pe bază de relații, mai pe bază de aprecieri misogine. Formalismul și limbajul propagandistic, ineficacitatea și inepția sistemelor birocratice se întâlnesc într-o comedie a absurdului. O parte dintre tarele satirizate sunt sistemice, altele aparțin firii omenești și a veșnicelor sale moravuri și slăbiciuni. Într-o formă sau alta scenariul acestui film ar fi putut fi scris și de Moliere, și de Caragiale, și de Ionesco.

Filmul lui Forman este un concentrat de satiră sarcastică. Fiecare dintre personaje are rolul său în acțiune și personalitatea sa distinctă, chiar dacă este prezent pe ecran doar vreme de câteva secunde. Ritmul acțiunii este marcat de coreografia mișcării personajelor în scenele de dans în sincronism cu mișcările aparatului de filmat și de bandă sonoră, în care orchestra balului cânta muzică mai tare sau mai în surdină. Râsul se transformă uneori în strigat de durere, și cele două scene finale sunt simbolice și în același timp de un comic negru irezistibil. Comedia de moravuri se întâlnește cu cinematografia politică în acest film unic. Văzut astăzi în perspectiva istorică, ‘Balul pompierilor’ descrie toate motivele (birocrație, propagandă, corupție) care au dus la prăbușirea structurii statelor comuniste, dar și trăsături de caracter umane care supraviețuiesc sistemelor și răsturnărilor politice.

Disponibil pe Netflix.

Nota: 10/10

(Sursă fotografii: IMDb.com)