Capharnaüm (2018) – Capernaum – Haos și speranță (2018)
Regia: Nadine Labaki
Distribuția: Zain Al Rafeea, Yordanos Shiferaw, Boluwatife Treasure Bankole
‘Capernaum’, extraordinarul film al libanezei Nadine Labaki care a obținut Premiul Juriului la Cannes în 2018 și a fost nominalizat pentru Oscarul pentru cel mai bun film într-o limbă străină, amintește imediat iubitorilor de cinema cele mai impresionante secvențe din filmele neo-realiștilor italieni, filmate imediat după al doilea război mondial, dar și filme cum este ‘Shoplifters’ al lui Hirokazu Koreeda cu descrierea mediilor sociale cufundate în sărăcie din lumea de astăzi. Deosebirea principală este că acele filme – inspirate și bine documentate cum sunt – sunt totuși opere de ficțiune, iar interpreții sunt actori profesioniști. În ‘Capernaum’ filmările sunt făcute chiar în cartierele sărace ale Beirutului, iar actorii sunt în marea lor majoritate personaje care provin direct din acel mediu, unii dintre ei imigranți ilegali, iar ceea ce joaca aceștia pe ecran sunt propriile lor vieți sau ceva foarte asemănător. Povestea realizării filmului ‘Capernaum’ s-ar putea să fie la fel de interesanta ca însăși acțiunea acestuia. Intre ficțiune și film documentar, ‘Capernaum’ este mult mai aproape de documentar, chiar daca păstrează un filon narativ de ficțiune și o idee de start deosebit de originală.
Filmul Nadinei Labaki oferă o experiență imersiva în viața lui Zain, un băiat de 12 ani care trăiește pe străzile Beirutului. Familia este atât de săracă încât nu are nici macar bani să-și înregistreze copiii, și aceștia trăiesc în afara oricărui sistem educațional, de asistență medicală sau socială. Băiatul lucrează ca ajutor și hamal la o prăvălie și învață supraviețuirea pe străzile orașului. Când părinții decid să o vândă într-o căsătorie forțată pe sora de 11 ani în schimbul câtorva găini, Zain se împotrivește (fără succes), se revoltă și fuge de acasă. Îl va adăposti o emigrantă ilegală din Etiopia, în schimbul ajutorului în îngrijirea copilului de vreun an, și el un copil fără identitate. Când aceasta dispare (arestată de autoritățile de imigrație) Zain vă trebui să supraviețuiască singur alături de băiețelul ei. Ajuns la închisoare decide să-și dea în judecata părinții pentru vina de a-l fi născut.
Structura narativă pare haotică, dar de fapt aceasta este doar o reflectare a vieții eroilor. Toate filmările sunt autentice fiind făcute în cartierele cele mai sărace ale unui oraș lovit de sărăcie și de războaie, în care fiecare nouă zi este o nouă încercare. Sărăcia și foamea sunt o amenințare permanentă și nu pare să existe niciun cadru guvernamental sau social care să îi ajute pe acești oameni, în special pe copiii a căror soartă pare să fie determinată prin naștere. Nadine Lebaki reușește să-și pună în acțiune pe actorii care își joaca propriile vieți pe ecran. Uimitorul interpret al rolului principal, Zain Al Rafeea este un refugiat sirian, care după terminarea filmărilor a găsit adăpost în Suedia. Atmosfera este copleșitoare, și filmările autentice oferă filmului puterea unui documentar, amplificat de o poveste de viață emoționantă. Nu am avut în niciun moment senzația de exploatare a situației în care se află eroii filmului, și asta poate și deoarece tratarea cinematografică este dublată de empatie și folosește un stil care reflectă punctul de vedere al personajului. ‘Capernaum’ oferă spectatorilor un document social și uman care merită toată atenția.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://people660194781.wordpress.com/2021/01/06/capernaum-2018/)
