”Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” (2018)
Regia: Radu Jude
Cu: Ioana Iacob, Alexandru Dabija, Alex Bogdan, Șerban Pavlu
Producător: Ada Solomon
Operator imagine: Marius Panduru
“«Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari». Titlul este un citat, de aceea e pus între ghilimele. Fraza a fost rostită în Consiliul de Miniştri, în vara lui 1941, de către profesorul Mihai Antonescu. Deşi nu este o invitaţie la dialog, fraza angajează în mod direct viitorul, aşa că am hotărât să îi oferim domnului profesor un răspuns, unul cinematografic. Un «arc peste timp», cum ar veni”, spunea Radu Jude la premiera competiției Karlovy Vary IFF, unde, pe 7 iulie 2018 a devenit primul film românesc premiat cu Globul de Cristal la Festivalul Internaţional de la Karlovy Vary, Cehia. Tot în cadrul aceluiași eveniment, filmul a primit şi premiul Label Europa Cinemas.
Cel mai recent lungmetraj al lui Radu Jude aduce în prim plan masacrul populaţiei evreieşti din 1941, Odessa, de către trupele române, în încercarea de a determina publicul să reflecteze asupra unor aspecte care demonstrează că adevărul este dincolo de ceea ce majoritatea dintre noi știu din surse mai mult sau mai puțin directe, dar și că nu putem ascunde sub preș ce nu ne place. În ciuda faptului că am fost considerați victime mulți ani, filmul argumentează că lucrurile stau tocmai invers, că am fost «călăi» în acest război, cum spune chiar personajul principal feminin, Mariana Marin, interpretat de Ioana Iacob.
«Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari» poate fi numit un docu-film. Dincolo de micile probleme din viețile fiecăruia, care sunt inserate subtil de Radu Jude în povestea principală, pelicula vizează clarificarea unor aspecte mai puțin cunoscute publicului, sprijinind demersul cu argumente istorice. Mariana Marin vrea să realizeze o reconstituire-spectacol având la bază acest fapt istoric. Primind fonduri din partea Primăriei pentru acest proiect, este însă necesar să respecte anumite reguli. Una dintre acestea este aceea de ”a nu deranja”, a nu răscoli prea mult faptele și a prezenta ”un adevăr” care va dărâma cam tot ce știe publicul larg despre acest subiect. Aici intervine problema, pentru că Mariana tocmai asta intenționa.
Viziunea reprezentantului primăriei, domnul Movilă, este însă una destul de bine construită, care dincolo de interesele instituției în numele căreia are un dialog cu Mariana, argumentează excelent o idee despre ”olimpiada masacrelor”, pe baza căreia sunt aduse în discuție, de-a lungul anilor, doar acele evenimente în care și-au pierdut viața cât mai mulți oameni, într-un mod terifiant. Dialogul este presărat cu citate, idei ale unor filosofi cunoscuți și istorici care s-au ocupat de această problematică și consider că este una dintre cele mai reușite scene din film.
Multe bucăți din «Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari» au fost filmate în interiorul și în curtea Muzeului Militar București, actorii și figuranții desfășurându-se printre echipamentul expus acolo. Pelicula are umor, uneori negru, fin inserat în puncte cheie de Radu Jude. Deși țintește destul de evident un anumit public, îmi este teamă că filmul nu este pe înțelesul tuturor. Ca și regizorul, care a fost ajutat de istoricul Adrian Cioflâncă la partea de documentare; actorii, care au precizat că au citit și vizionat filme în acest sens, și publicul trebuie să dețină un mic bagaj cultural fără de care nu ar putea urmări și înțelege nici dialogul, nici argumentele.
Jocul este credibil, natural, chiar dacă mulți nu sunt actori de meserie, ci doar oameni care au ales să facă parte din spectacol și pot juca așa cum le cere Mariana Marin, acțiunea cursivă, nu există sincope, ritmul se menține la un nivel optim, fără suișuri sau coborâșuri deranjante. Sunt inserate bucăți din filme de arhivă și fotografii care aduc un plus de veridicitate peliculei – interesantă aici discuția între Dana Bunescu (inginer de sunet, monteur) și Mariana Marin legată de introducerea unei scene care nu s-a petrecut pe teritoriul românesc și pe care în final decid că nu o includă, tocmai pentru a respecta adevărul istoric -, dar accentuează și dramatismul episodului sumbru care s-a petrecut la Odessa în 1941. Numele personajului principal este un omagiu adus poetei române omonime, optzecistă atipică, a cărei poezie s-a centrat pe căutarea adevărului prin visceralizarea angoasei.
Regizorul Radu Jude dovedește încă o dată pasiunea pentru filmele care ies din tipar, dar și pentru calitatea acestora, pentru atenția nu numai a formei, ci în special a conținutului. Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari, a cărui origine se se află în lectura unor cărți de Zigu Ornea și Mihail Sebastian de acum mai bine de 20 de ani, este un film nu numai despre raportarea la faptele istorice controversate, dar în special despre conștientizare și asumare, un îndemn la renunțarea la indiferență, la ieșirea din zona de confort. Și probabil nu are în vedere nu numai acest fapt istoric, ci cu siguranță și prezentul, în care absenteismul de la realitatea social-politică are consecințe negative.
