Mass (2021)
Regie: Fran Kranz
Distribuția: Jason Isaacs, Breeda Wool, Kagen Albright, Michelle N. Carter, Martha Plimpton
Se estimează că aproape 3 milioane de copii din Statele Unite ale Americii sunt expuși pericolului în episoadele când sunt împușcați civili în instituțiile educaționale americane. Fie că sunt martori, victime directe sau colaterale, aceștia se înscriu în statistici sângeroase aproape zilnic. Politica de încurajare a utilizării armelor de către civili a devenit mărul discordiei în dialogurile politice de peste ocean, iar majoritatea americanilor din industriile creative, din cultură și artă, ajung să vorbească din ce în ce mai des. Anual circa 3500 de copii decedează și alți peste 15.000 primesc leziuni cu care vor trebui să trăiască o viață întreagă. De ce am introdus aceste date într-o cronică de film? Recent, un tânăr de doar 18 ani, înarmat cu un AR-15 semi-automat a împușcat mortal 19 copii și doi profesori din Robb Elementary School, tragedie care a zguduit o lume întreagă, amintind despre necesitatea de a interzice port-arma în rândul civililor.
Pe fundalul acestei drame am decis să văd filme documentare sau artistice care sondează subiectul shooter-ilor (tinerilor care decid să comită aceste atrocități). La recomandarea unor prieteni am ales filmul „Mass”, în regia lui Fran Kranz, cu actorii Jason Isaacs, Martha Plimpton și Ann Dowd. Pelicula mi s-a dat greu, am privit-o cu mici pauze, pentru că subiectul e dificil.
În prim plan avem două cupluri aparent normale, tipic americane. Richard și Linda, Gail și Jay își dau întâlnire într-o biserică protestantă, în jurul unei mese rotunde. Cele câteva momente de la începutul filmului pot părea apatice pentru spectator, dar vă asigur că trecând de ele nimeriți în inima narațiunii.
Ce îi unește pe cei patru? O tragedie enormă, dureroasă, sângerând. Pe de o parte avem părinții unui shooter, pe de altă parte – pe cei ai unei victime. Între cei patru se dezlănțuie un dialog emoționant despre ceea ce se ascunde în spatele rapoartelor medicale și polițienești. Cifrele se transformă în victime cu istorii și în agresor. Gail și Jay încearcă, din punct de vedere terapeutic, să se trateze de pierderea fiului și cum să o facă altfel decât înțelegând motivele care l-au făcut pe un adolescent să creeze o bombă artizanală și să pună mâna pe o armă.
Pelicula este complexă prin subiectul abordat, aducând paralele cu tematici precum e sănătatea mintală, psihopatia, empatia față de victime, dar și față de agresor. Nu este un film de acțiune sau de alertă, nu este un film pentru publicul larg, deoarece este static. Practic, veți vedea doar patru oameni prinși într-o discuție interminabilă. E mai degrabă o peliculă destinată celor care încearcă să înțeleagă fenomenologia acestor fapte delicvente. Personajele se calibrează, lăsându-ne să vedem care sunt urmările unei atitudini reci în educație, a lipsei de atenție față de creșterea și nevoile emoționale ale unui copil. Totodată, e o peliculă care ne arată ilustrarea egoismului uman, când doi părinți își scuză impotența prin teama față de propriul copil.
„Mass” e genul de film care curge lent, te absoarbe și te face să revizui tot ce știi pe marginea educației unui copil. Nu voi greși, probabil, dacă voi afirma că este ilustrarea șocului posttraumatic pe care îl trăiesc părinții, deveniți și ei victime colaterale.
Nota: 10/10
(Sursă fotografii: metacritic.com, youtube)
