Inside Llewyn Davis (2013)
Regia: Ethan Coen, Joel Coen
Scenariul: Joel Coen, Ethan Coen
Distributia: Oscar Isaac, Carey Mulligan, John Goodman, Justin Timberlake, Max Casella, F. Murray Abraham
Maniera personala a celor doi Coen, atat de profunda, tragica … umana in “A Serious Man”, atat de profunda, tragica, satirica… umana in “The Big Lebowski”, atat de … si atat de… in filmografia lor uimitoare … lasa din nou o amprenta de neuitat pe ochiul, mintea si sufletul cinefililor.
Si raman la parerea mea, subliniata chiar de o spusa a celor doi: “There’s no doubt that our Jewish heritage affects how we see things.”
“Inside Llewyn Davis” respira, chiar daca multi nu inteleg, nu sesizeaza sau nu constientizeaza… aceasta mostenire, aceasta particularitate a creatorului de arta universal, a carui seva se trage din radacini specifice. Ca si in cazul lui Woody Allen, de altfel.
Llewyn (nume de sorginte welsh-a) isi cauta echivalentul exterior al tipului din interior, isi ofera ascultatorilor gandurile si simtamintele invesmantate in soundul folk al chitarei si vocii sale, incearca sa evadeze din dualitatea dureroasa, din valenta dubla in care una dintre catene s-a destramat in mod tragic. Incearca sa zboara singur, numai cu aripile sale “If I Had wings like Noah’s dove . I’d fly the river to the one I love/ fare thee well, my honey, fare thee well…”. Isi pune sufletul pe tava in baruri si Pappi Corsicato ii intinde uneori o mana de ajutor, incearca sa se mentina in trena “amicilor-concurenti” Jean si Jim, se lupta sa isi promoveze acest album-poarta-deschisa-spre interior “Inside…”, e tras in piept de batranul sau “reprezentant” Mel, ajunge pana la Chicago la marele Bud Grossman, doarme pe canapelele prietenilor Gorfein, Jean si Jim, cauta sprijin la sora sa, rataceste in azilul unde tatal isi traieste neputinta … mai ca se afla in pragul renuntarii, gata sa se reangajeze pe o nava comerciala … Partenerul sau – motanul “ginger” si coabitarea lor ratacita prin metrourile new-yorkeze ne dezvaluie comorile de omenie din Llewyn; aceleasi comori de omenie ne sunt dezvaluite si de povestile (amarnice pacaleli probabil) unor sarcini problematice ale partenerelor accidentale de sex … Rataciri infrigurate prin toamne si prin ninsori, fara de palton si cu picioarele goale in niste incaltari amarate …
Povestea lui Llewyn Davis – desi punctata de momente uriase de umor, pare a se indrepta catre un sfarsit tragic … spectatorul se teme sa nu ii apara personajului in fata … unul dintre podurile damnate ale orasului … chemarea prietenului si tovarasului de cantare. De altfel, exista la un moment o replica de un umor urias-morbid … Bud Grossman chiar ii recomanda eroului nostru sa se reuneasca cu partenerul sau!!!
Abia spre sfarsitul acestei rataciri de o saptamana, Coen Brothers ne lumineaza (daca pot spune asa) si leaga debutul filmului cu explicatia din final, rotunjeste-intregeste imaginea inchiderii cu momentul inceperii. Inceputul nu este decat o posibilitate a sfarsitului, doar o posibilitate, o saptamana a spectatorului “Inside Llewyn Davis”, dupa care acesta, personajul trebuie sa-si reconsidere optiunile si traseul viitor. Probabil ca anii ’60 – anii acelor mari cantareti country/folk au fost sfasietor de grei pentru multi dintre cei care au luptat, au reusit si pe care continuam sa ii ascultam si sa ii iubim! Dar si cati altii au cazut!
Inteligenta ascutita a celor doi Coen, simtul lor antrenat de observatie a naturii umane, aplecarea catre slectionarea unor personaje originale si cat se poate de trasnite, dar pline de emotie si un debordant simt al umorului involuntar fac si din acest film unul de cult, un must see pentru cinefilii de vana. Si am pastrat in mana atuul celor doi, asul pe care ni-l etaleaza – aproape diabolic 🙂 si in acest film, John Goodman – intr-o calatorie fantastica – catre Chicago – un Roland Turner – mare jazzman – imensa papusa dezarticulata, drogata, cinica, … imaginea sinistra a unui posibil viitor drept rasplata a devotiunii pentru muzica.
Indiferent ce vom gandi despre un posibil viitor al lui Llewyn Davis, suntem atat de multumiti ca fratii Coen ne-au permis sa pasim … “Inside Llewyn Davis”, alaturi de blazatul si mereu “dornicul de fuga si de libertate” motan roscovan (uneori substituit de catre o femela pisiceasca – lipsita – bineinteles, de “scrot”) :).
O incantare muzica filmului si o binecuvantare faptul ca am putut asculta de doua ori (caci v-am atentionat ca filmul cap-coada trebuie vazut si coada-cap) piesa Hang Me, Oh Hang Me – Oscar Isaac (Traditional; Arranged by Oscar Isaac & T Bone Burnett). O puteti asculta si download- a in format mp3.
La fel si Five Hundred Miles – Justin Timberlake, Carey Mulligan, Stark Sands (Hedy West), pentru care iata si un clip interesant:
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=Mi94HrlZvtY’]
Sau Please Mr. Kennedy – Justin Timberlake, Oscar Isaac, Adam Driver (Ed Rush, George Cromarty, T Bone Burnett, Justin Timberlake, Joel Coen, Ethan Coen)
Si nu pot sa nu va ofer si “Fare Thee Well” = Oscar Isaac:
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=M3b51b-MJ7o’]
If I had wings like Noah’s dove
I’d fly the river to the one I love
Fare thee well, my honey, fare thee well.
I had a man, who was long and tall,
Moved his body like a cannon ball.
Fare thee well, my honey, fare thee well.
Filmul etaleaza o galerie de personaje-actori remarcabila, il iubesti pe fiecare, insa acest Oscar Isaac, pe care nu l-am mai vazut (desi observ ca a jucat si in The Bourne Lagacy) si nu l-am mai ascultat pana cum, m-a cucerit! Am citit ca s-a nascut in Guatemala, dintr-o mama guatemaleza si un tata cubanez. Caldura, tristetea, curajul, determinarea sa … naivitatea … acceptarea, speranta sa … cladeste un caracter complex care trece dincolo de ecran.
Directorul de imagine, Bruno Delbonnel are state de serviciu bogate cu titluri notorii precum Amelie, Paris je t’aime, Harry Potter si printul semipur … ne ofera cadre superbe si unghiuri de filmare inspirate, care portretizeaza personajele si ambientele anilor ’60. De altfel si cele cateva fotografii selectionate pentru a ilustra aceasta cronicuta, vorbesc in acest sens.
Sa ne ridicam palaria in fata acestui nou film al fratilor Coen si sa il asteptam cu nerabdare pe urmatorul!
Nota: 9.5/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=eXMuR-Nsylg’]
3 comments