Filth (2013) – Murdărie
Regia: Jon S. Baird
Distribuția: Imogen Poots, James McAvoy, Jamie Bell, Joanne Froggatt, Shirley Henderson, Jim Broadbent
Festivalul Internațional de Film București a selecționat anul acesta în competiția pentru cel mai bun film ecranizarea după cartea cu același nume a scoțianului Irvine Welsh, punkistul care a crescut, cum îl denumea publicația The Times. Romanul lui Welsh a fost tradus în română Jeg, pe când filmul a primit traducerea Murdărie. Ideea este că ambele sunt o incursiune în lumea murdară sau jegoasă a polițistului Bruce Robertson (interpretat de un James McAvoy extraordinar), care este capabil de cele mai imorale gesturi pentru a-și asigura postul de inspector sau, de ce nu, pentru o doză zilnică de plăcere.
Acțiunea filmului are loc în Edinburgh în preajma Crăciunului, când se presupune că singura ocupație chiar și pentru Bruce ar trebui să fie alegerea pomului de Crăciun și nu investigarea unei crime. Scenariul este cu atât mai captivant cu cât cauza evenimentelor și intriga narațiunii este dezvăluită publicului spre sfârșitul filmului, când spectatorul se simte oarecum păcălit, căci ceea ce se vroia un răcnet imoral al unei persoane deplorabile se dovedește a fi o imagine sumbră a unui om slab, aflat la demarcația fină dintre nebunie și realitate. Pe neașteptate, spectatorul trece din lumea lui Welsh în care drogurile, sexul și superioritatea dată de inteligența crudă guvernează, în lumea satirică a lui Lewis Carroll.
Protagoniștii trec prin diverse transformări, spre final niciunul dintre ei neratând șansa de transformare, în ceva mai bun sau mai rău, după caz. Fie timidul prieten al lui Bruce, Bladesey (Eddie Marsan), își recâștigă curajul și prin urmare soția, Bunty (Shirley Henderson) sau timoratul Ray Lennox (Jamie Bell) își ia revanșa și deține controlul spre final în duo-ul pe care îl formează cu Bruce, fie Bruce devine un om ce inspiră milă când înainte producea doar furia celor din jur. Așadar, spre final, în ciuda paletei largi de imoralități și neputințe, mesajul pare să fie unul optimist: omul se poate salva dacă își acceptă condiția de ființă umană limitată și se înconjoară cu iubire. În schimb, dacă iubirea nu-ți mai dă o șansă, iar destinul sună prea târziu la ușă, supraviețuirea nu mai este o opțiune.
După succesul cu Trainspotting, prima ecranizare după Welsh, succes ce a primit statutul de film cult al anilor 90, autorul afirma despre cartea sa: Decât să inventez un protagonist care să corespundă valorilor mele, am preferat să construiesc unul care mă provoacă sau care, în loc să aibă ideile mele, li se opunea cu îndârjire, ca apoi să găsesc un mod prin care să empatizez cu el. Bruce e un dușman prin excelență. Urăște pe toată lumea. Este foarte democratic în privința asta. Scornește tot felul de metode pentru a-i distruge, a-i sabota și a-i devora pe cei din jur. E un soi de vampir. Am vrut ca oamenii să înțeleagă de unde i se trage și de ce se poartă așa.
Admir intenția autorului și mă bucur să constat că până și în cele mai întunecate unghere ale societății se aplică aceleași reguli, că orice acțiune are o cauză și o explicație de cele mai multe ori plauzibilă și că, foarte important, iubirea e cea care salvează. Doar dacă nu e prea târziu!
Personajele regizorului englez Jon S. Baird (participant în proiecte ce au ca temă centrală huliganismul – tulburătorul Green Street Hooligans din 2005), sunt bine modelate și prezentate în toată splendoarea lor, filmul fiind dificil de vizionat pentru anumite persoane. Murdar la început, moralizator spre sfârșit, o combinație fatală între melodii deja celebre și transpuneri inteligente ale nebuniei lui Bruce. Dur și demistificator, cu iz de satiră și ironie adusă unei societăți distrusă de neajunsuri primare și caractere slabe, ”Filth” are rolul, în cele din urmă, să șteargă murdăria ce a fost devărsată în viețile unor protagoniști de către un înger decăzut, un rege al farselor a cărui ultimă farsă se întoarce împotriva lui.
Notă: 9/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=tymWDB7gtK4′]
4 comments
Ai citit si cartea?
Nu am citit cartea. Am sărit peste câteva cărți de-ale lui Welsh și am început acum Davaiștii, ultimul său roman. Sunt curioasă dacă îmi va plăcea.
Filmul Filth mi-a plăcut și, știi cum e, rar găsești un film mai bun precum cartea, dar acum rămâne de văzut. Nu-mi dau cu părerea în acest caz deoarece criticii afirmă că romanele lui Welsh ar fi parcă special scrise pentru marele ecran.
Asa-i. Toate cartile lui sunt construite de parca le-a scris pentru a se face filme dupa ele. Are si povestiri care i-au fost ecranizate. Singura ecranizare, insa, valabila este Trainspotting-ul. In rest sunt cam varza.
Jeg este cartea mea favorita de la Welsh si chiar spuneam la un momenta dat ca as fi tare curios cum s-ar putea ecraniza volumul in cauza deoarece parea a fi cel mai dificil de transpus pe marile ecrane.
Sunt foarte curios sa vad filmul, ca sa fiu sincer. Nici nu am stiut despre el…
P.S. – Davaistii este singurul roman care mi-a dat, efectiv, cosmaruri. Niciun film si nicio carte nu a reusit aceasta performanta cu mine pana acum… Ti-o recomand cu placere. Desi are cateva sute de pagini bune, se citeste foarte usor si odata intrat in atmosfera, parca incepe sa-ti para rau ca urmeaza sa se termine desi este apasatoare rau… Spor la citit!
Un film excelent, te scoate din standardele batatorite de Hollywood.