Anora (2024)
Regia: Sean Baker
Distribuția: Mikey Madison, Paul Weissman, Lindsey Normington
‘Anora’, filmul lui Sean Baker care a cules laurii de aur la Cannes în acest an , începe ca o poveste romantică, a cărei protagonistă este o Cenușăreasa de profesie dansatoare striptease și prostituată, și continuă ca o drama violentă care se petrece în mediul comunității rusești din New York. Combinația această inedită este făcută posibilă de scenariul lui Sean Baker, care a scris și pregătit acest film timp de câțiva ani. Rezultatul este un film antrenant, care mi-a părut totuși puțin prea lung în unele momente, care răstoarnă prejudecățile și refuză infrumusețările realității sordide a unui gen de povești care au fost deja aduse pe ecrane de multe ori, însă cu îndulciri și poleiri artificiale.
Ani / Anora are 23 de ani, dansează și își oferă serviciile într-un club de noapte new-yorkez. Înțelegând limba rusă învățată de la o bunică imigrantă, este angajată într-o noapte de Ivan, un tânăr cam zăpăcit, care pare a avea resurse financiare nelimitate. Ivan o invită pe Ani pentru ‘servicii particulare’ în vila super-luxoasă în care locuiește. Cei doi încep să se placă dincolo de relațiile client-prostituată, deși Ivan continuă să plătească. Are de unde, căci este fiul unor oligarhi ruși, care-l trimiseseră la studii. La fel ca în ‘Pretty Woman’ (citatul este evident) Ivan o angajează pe Ani pentru o săptămână și o ia la Las Vegas. Aici – capriciu sau sentimente, ce contează? – se căsătoresc. Încep cei doi tineri să ia în serios legătura? Asta va fi testat atunci când părinții lui Ivan, aflând de căsătoria nedorită a odraslei, își trimit gangsterii în subordine pentru a-i despărți. Basmul se transformă în coșmar.
Câteva teme, niciuna complet nouă în cinematografia americană, se combină în ‘Anora’, și tocmai felul în care este realizat acest amestec și stilul fluent al narațiunii fac atractiv acest film, care îi va deranja pe mulți, dar va și atrage amatorii multor genuri diferite, de la comedia romantică, trecând prin thrillerul erotic și până la filmele cu gangsteri caricaturali (eventual ruși). Mikey Madison se dovedește a fi o actriță formidabilă și curajoasă, căci un astfel de rol poate lansa o mare carieră, dar o poate și bloca dacă distribuirile următoare nu vor fi la fel de generoase, dar mai ales diferite. O parte din distribuție vine din Rusia, ceea ce de apreciat, căci este un gen de colaborări mai rare în ultimii ani. Mark Eydelshteyn pare un actor foarte interesant, deși rolul sau este puțin în umbra celui al eroinei principale. Cel care domină ecranul în partea a doua a filmului, s-ar putea spune chiar dincolo de dimensiunile rolului sau de gangster care ascunde secrete personale, este Yura Borisov, un actor faimos în Rusia, pe care l-am văzut deja în filmul finlandez ‘Compartimentul numărul 9’. Filmările reușesc să fie extrem de autentice, regizorul și cameramanii se simt bine în toate mediile în care se petrece acțiunea: cluburile de noapte, apartamentul new-yorkez al oligarhilor ruși, New York, Las Vegas. Deznodământul narațiunii este oarecum previzibil, căci Cenușăreasa nu este aici chiar o prințesă în așteptare , iar prințul nu are exact un caracter de prinț. Scenă finală , însă , se lasă deschisă interpretărilor și este încă un motiv de a continua să ne gândim la acest film și după ce proiecția a luat sfârșit .
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
