„Arsenie. Viața de apoi” (2023)
Regia: Alexandru Solomon
Guest post de Carla Pantilie și Cătălin Ene, trimișii noștri la Buzău International Arts Festival
În cadrul Festivalului BUZZ IFF am avut ocazia să vizionez cel mai nou film al lui Alexandru Solomon, care a fost urmat de un Q&A plin de controverse cu regizorul.
Filmul are la bază un pelerinaj cu autocarul inițiat de regizor pentru a afla ce vede lumea și ce face ca lumea să îl idealizeze pe părintele Arsenie. Enoriașii, în număr de aproximativ 30, sunt selectați printr-un casting, fiind persoane care doresc să apară în acest documentar sau au experiențe cu apariția în fața camerei. Excursia în sine este precedată de o scenă în care un preot vorbește cu aceștia despre referendumul realizat de Coaliția pentru Familie din anul 2018, încurajându-i să voteze în favoarea „familiei tradiționale”, scenă care ajută foarte mult la inițierea atmosferei filmului.
Regizorul este prezent în majoritatea scenelor din film, ceea ce conferă filmului o notă autentică și personală. În drumul lor spre biserica de la Prislop, locul unde este înmormântat părintele, Solomon le spune enoriașilor din autocar motivul pentru care a dorit să realizeze acest pelerinaj, adică pentru a afla mai multe lucruri despre Arsenie Boca, în special de ce este așa de popular în secolul al XXI-lea.
Cadrele sunt alternate cu mini-interviuri luate în particular participanților despre experiențele lor cu Arsenie, unii dintre ei spunând că, după ce au fost la biserica de la Prislop și s-au rugat la acesta, li s-au rezolvat problemele sau chiar „a făcut minuni”. Aceste interviuri le consider o parte importantă din acest film pentru că a ajutat oamenii să fie mai vulnerabili cu privire la credința lor și să se deschidă în fața camerei.
În plus, la fiecare loc în care s-au oprit pe parcursul pelerinajului, ei se așază pe scaune, în cerc, și au discuții cu privire la viața lui Arsenie, făcând adesea paralele cu perioada comunistă din România. Consider că o prezență foarte specială în acest documentar o are Cosmin, bărbat care încă de la prima destinație se îmbracă în haine asemănătoare preotului Arsenie, având trăsături comune cu el. Spre final, acesta spune într-un mini-interviu că nu înțelege de ce unii oameni îl cred pe Arsenie Boca sfânt, dar și că majoritatea lucrurilor despre acesta le-a aflat în cadrul excursiei.
În sesiunea de Q&A care a urmat după film, câteva persoane s-au simțit atacate de conținutul filmului, una dintre ele spunând că „este o palmă dată creștinilor”. De asemenea, a fost menționat faptul că nu au fost incluși „creștini adevărați” în pelerinaj sau chiar că regizorul nu ar trebui să facă un film despre cultul ortodox dacă el nu aparține acestei religii. În final, așa cum a spus și o persoană din public, chiar și prin faptul că sesiunea de Q&A a trezit atât de multe dezbateri, înseamnă că „Arsenie. Viața de apoi” este un film bun.
