8 femmes (2002) – 8 femei
Regia: François Ozon
Distribuția: Fanny Ardant, Emmanuelle Béart, Danielle Darrieux, Catherine Deneuve, Ludivine Sagnier, Isabelle Huppert, Virginie Ledoyen
Cred că orice pasionat al cinematografiei franceze din ultimii 70 de ani și-ar dori să fi fost martor pe platoul de filmare al lui ‘8 femmes’ realizat în 2002 de François Ozon. Este o exemplificare perfecta a conceptului de ‘all-stars movie’, cu valoarea adăugată a faptului că întreaga distribuție este compusă exclusiv din femei, majoritatea dintre ele actrițe de prim rang ale ecranului francez de la anii ’30 până la începutul mileniului nostru. Întâlnirea dintre aceste mari vedete care sunt fiecare în parte motiv suficient pentru a vedea un film în care apar pe afiș a rezultat într-un divertisment cum sunt puține în istoria cinematografiei. Totul într-o atmosferă relaxata, dându-ne senzația că regizorul și actrițele sale s-au distrat de minune în timpul filmărilor.
Dacă cineva la Hollywood ar fi decis în anii ’30 sau ’40 să facă un musical în stilul vremurilor bazat pe unul dintre romanele polițiste ale Agathei Christie, cam așa ar fi arătat rezultatul. Totuși filmul ecranizează o piesa de teatru franceză, așa încât se poate adaugă și ceva sos picant – adică umor – franțuzesc. Acțiunea se petrece într-o vilă la țară, afară ninge vârtos, firele de telefon sunt tăiate, drumurile sunt închise și în scurtă vreme clădirea izolată devine scena perfecta petru un ‘whodunit’ cu un număr finit de personaje. Cadavrul aparține stăpânului casei, un industriaș și singurul bărbat din distribuție. Acesta trăia înconjurat doar de femei: soacra, soția, două fiice, cumnata, sora, o bucătăreasă și o cameristă. Câinii nu au lătrat în noaptea crimei, deci criminala este una dintre cele opt femei. Fiecare dintre ele poartă în spate un munte de secrete, din acelea care includ suficiente motive să fi fost, fiecare dintre ele, autoare ale crimei. Nu există niciun Hercule Poirot sau vreun alt detectiv, deci femeile trebuie să descopere singure identitatea criminalei discutând între ele. Și cântând.
Scenariul este bine scris și intriga rezistă suficient de bine și ca ‘whodunit’. Numerele muzicale sunt de bună calitate, cel mai bun aparținând lui Firmine Richard, poate cea mai puțin cunoscută dintre cele opt actrițe. Prezența pe același ecran a lui Danielle Darrieux, Catherine Deneuve, Fanny Ardant, Isabelle Huppert și Emmanuelle Béart este desigur un eveniment unic și principalul punct de atracție. Crema feminină a cinematografiei franceze se adună într-o reprezentație unică. Chiar și Romy Schneider este prezentă și omagiată printr-o fotografie. Mulțimea de citate și detalii, multe făcând aluzii la carierele actrițelor și la rolurile lor precedente fac deliciul spectatorilor cunoscători. Există însă pericolul ca ‘8 femmes’ să nu reziste bine în timp, atunci când strălucirea vedetelor de pe ecran va începe să fie uitată. Stilul teatral al replicilor și al jocului actoricesc este subliniat și de cadrul final în care actrițele se aliniază salutându-și publicul la o rampă imaginară. Ca spectatori nu putem să le răspundem decât inclinându-ne și noi spre ele cu respect.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Amazon.com)
