Zingara, de Charles Deslys
Editura Paralela 45, Pitesti, 2009
Traducere de Nicolae Constantinescu
Copil fiind, am crescut cu o pasiune covârşitoare pentru literatura „de aventuri” – autori precum Jules Verne, Alexandre Dumas sau Karl May au fost cei care mi-au oferit cele mai întortocheate căi pe care le apucau personaje eroice, mânate de spiritul întreprinzător, de un vis sau de sentimente profunde – întotdeauna pentru a atinge un scop măreţ. Deja pe propriul meu drum, de mult adult, sunt uneori criticată pentru înclinaţia mea către literatura fantasy, science-fiction şi, de ce nu, chiar aventuroasă – genuri care şi-au păstrat farmecul pentru mine. De ce nu citesc, oare, cărţi adevărate, profunde; clasici şi controversaţi?
Îi citesc. Însă nu la fel.
Editura Paralela 45 mi-a oferit oportunitatea de mă îmbarca, pentru scurtă vreme, într-o nouă aventură alături de eroi (aproximativ) asemeni celor care-mi colorau universul deloc restrâns al copilăriei, publicând Zingara. Istorioara se petrece în Franţa lui Ludovic al IV-lea, în perioada de apogeu a domniei acestuia. În acele timpuri, Parisul era un oraş al contrastelor: pe de parte, pulsul Europei bătea în ritmul său cultural şi social, iar pe de altă parte, locuitorii săi erau deseori îngroziţi de anumite aspecte macabre ascunse de tenebrele nopţii sau ale periferiilor.
O asemenea împrejurare o reprezintă şi o serie misterioasă de dispariţii în rândul nobilimii pariziene – curând, se bănuieşte existenţa unui grup de răufăcători care răpeşte şi sechestrează tineri din familiile înstărite, cerând răscumpărări enorme pentru ca aceştia să fie eliberaţi. Pe urmele lor porneşte nimeni altul decât Lecoq, un agent al regelui cunoscut pentru reuşitele sale anterioare; un om care duce un trai aparent banal, de burghez liniştit care îşi creşte unicul fiu, şi a cărui identitate reală o cunosc doar câţiva prieteni devotaţi.
Firul dramatic porneşte de la alegerea pe care Lecoq este silit să o facă: perpetua alegere dintre dragoste şi datorie – dragostea paternă şi datoria faţă de rege, patrie şi conaţionali fiind cele două cărări ale unei răscruci înfruntate la cumpăna vieţii. Lucrurile se complică atunci când o bănuială cumplită cu privire la identitatea capului bandei de răufăcători pare să se confirme; în cele din urmă, însuşi fiul lui Lecoq hotărăşte să se implice direct în rezolvarea enigmei, uşurând şi complicând totodată misiunea tatălui său.
Zingara este o lectură deloc complexă, însă suficient de captivantă. Vorbim despre una dintre acele cărţi care se citesc „dintr-un foc”, ale căror pagini se răsfoiesc, parcă, de la sine. Un amestec de aventură, pasiune şi mister potrivit unei după-amieze ploioase de weekend.
