Carti Memorii jurnale Recomandat

Woody Allen în dialog cu Stig Björkman

woody-allen„Woody Allen în dialog cu Stig Björkman”

Editura Publica, Colecţia ”Victoria Books”, Bucureşti, 2013
Traducere din engleză de Paul Slayer Grigoriu

Moto: „Industria de film, evident, nu e grozavă. Pentru că este o industrie care, în cea mai mare parte, face filme de duzină destul de scumpe şi puţine lucruri de calitate ies de acolo. Ţinta este o piaţă de mase şi tinerii, deci cele mai multe lucruri care se fac sunt de duzină.”

Este interesant că, față de mulți critici de specialitate sau de cinefili simpli, fascinația mea pentru Woody Allen nu a scăzut odată cu trecerea anilor și apreciez la fel de mult filmele sale de succes din anii ’70-‘80 (cele mai apreciate de critici și cărora le-au fost acordate numeroase premii), dar și filmele ”europene” ale ultimilor ani, de la ”Take the Money and Run”, primul său film regizat, până la ”To Rome with Love”, ultimul film apărut în anul 2012. Mă amuză mereu, mi se par de o inteligență rară, râd și gândesc în egală măsură și îl consider printre cei mai buni regizori ai lumii (părerea mea). De aceea, atunci când am aflat că apare o nouă carte în colecția ”Victoria Books” a Editurii Publica, de data aceasta despre Woody Allen, în al doilea moment am și solicitat cartea spre lecturare.

„Woody Allen în dialog cu Stig Björkman” este o carte de interviuri dintre marele om de film american și suedezul Stig Björkman, fiecare capitol explicând în viziunea intervievatului fiecare film al său, de la primul și până la ultimul (ținând cont că ediția completă a prezentului volum a apărut în 2003). De altfel, trebuie să precizăm că prima ediție a cărții a apărut în 1993, iar ulterior cei doi autori s-au reîntâlnit pentru a completa cartea, acoperind și ultimii 10 ani. Stig Björkman nu este un necunoscător sau un novice în lumea filmului. Deși este cunoscut ca scriitor și critic de film, el a regizat nu mai puțin de 15 filme în Suedia, fiind familiarizat astfel cu tehnica regizorală și cu întrebările punctuale cu privire la acest domeniu. Pe lângă cartea cu și despre Woody Allen, el a mai scris cărți de interviuri cu Ingmar Bergman și Lars von Trier.

În „Woody Allen în dialog cu Stig Björkman”, descoperim puține despre Woody Allen, pentru că el este, în general, un om preocupat mai mult de munca sa decât de viața mondenă, ci descoperim pe Woody Allen-autorul, muncitorul din spatele tuturor filmelor sale, acel om care încearcă să fie ocupat și să lege film după film, fără să îi pese prea mult de reușită, ci doar de antrenamentul zilnic, care îl poate duce la perfecțiune. Și nu, nu este interesat de faimă, nici de premii, nici de recunoașterea publicului sau a criticilor. Nu, el termină un film, de cele mai multe ori nu merge la premieră (sau asta făcea la momentul când acorda interviurile care stau la baza cărții) și se apucă imediat de următorul scenariu, de următoarea producție: „Dacă îmi spui mie că voi avea mereu bani pentru a-mi face filmele, e irelevant. Eu fac ce filme vreau. Nu-mi pasă dacă plac publicului, dacă plac criticilor. Adică m-aş bucura să le placă. Dar dacă nu le plac, nu le plac. Fac filme pentru propria satisfacţie.”

Woody Allen
Woody Allen

Cu toate că, spuneam, elementele mondene ale interviurilor lipsesc aproape cu desăvârșire, iar relațiile cu Mia Farrow sau Diane Keaton sunt trecute cu vederea (deși talentul acestora pentru actorie este subliniat deseori, cu tact și generozitate), am reținut unele amănunte despre începuturile sale în lumea filmului, regizorii și actorii preferați sau ușurința cu care scrie, cu care trece de la un film la altul. Ne mărturisește că nu își amintește care a fost primul film pe care l-a văzut, dar probabil acesta a fost Albă-ca-Zăpada ”sau ceva de genul ăsta. Probabil vreun film Disney, cred.” I-a apreciat mereu pe frații Marx și filmele lui Preston Sturges, dar, în același timp, ”nici până azi nu mă distrează prea tare Stan şi Bran.”

Chiar dacă recunoaște superioritatea lui Buster Keaton atunci când face o comparație între tehnica acestuia și a lui Charlie Chaplin, rămâne fidel comicului acestuia din urmă, „dacă le judeci după trăire şi după impactul asupra publicului”. Poziții tranșante are și despre Alfred Hitchcock și filmele sale: nu a fost entuziasmat de Vertigo și consideră de o sută de ori mai bune filme precum Shadow of a Doubt, Notorious sau Strangers on a Train; nu este de acord cu Truffaut care spunea că filmele lui Hitchcock sunt pline de sens sau de substanță; Woody Allen spune astfel despre Hitchcock (deși traducerea șchioapătă probabil, aș fi înlocuit cuvintele semnificativ/nesemnificativ cu ”lipsit de semnificație”): „De multe ori oamenii se uită la filmele lui Alfred Hitchcock şi citesc multe lucruri în spatele lor. Eu nu fac parte din acea şcoală. Eu cred că Hitchcock nu a avut niciodată intenţia să transmită semnificaţii şi filmele lui nu sunt semnificative. Sunt încântătoare, dar complet nesemnificative.”

Mai interesantă este abordarea sa cu privire la scenariile scrise, la filmele regizate sau produse. Se consideră de mult timp că poziția lui Woody Allen în lumea filmului este unică: nu a mai depins de nimeni de mult timp, iar contractul cu casele de producție îi conferă o libertate totală de a scrie și regiza; este adevărat că filmele sale, din ce în ce mai comerciale, îi aduc tot mai mult succes la public, dar la fel de adevărat este că el are un control nelimitat asupra lor, poate cu excepția constrângerilor financiare; Woody Allen alege subiectul, concepe scenariul (uneori în colaborare, de cele mai multe ori singur), alege actorii și membrii echipei, de multe ori aceiași, face editarea și montajul, stabilește festivalurile la care filmul participă și data premierii.

De asemenea, actorii care lucrează cu Woody nu sunt deloc deranjați de personalitatea și de apropierea acestuia. Sunt de obicei lăsați să trăiască rolul, nu sunt obligați să învețe dialogurile, ci acestea le pot fi ”sugerate” în timpul filmărilor, iar indicații regizorale există rareori pentru că Woody Allen își alege de obicei singuri actorii, iar aceștia sunt profesioniști. Plus că mai există mereu o portiță: Allen are obiceiul să îi cheme pe unii dintre ei la refilmări, pentru scenele care nu ies perfect din punctul său de vedere, iar la alți actori renunță după luna sau lunile de filmare, căutând mereu persoana potrivită.

Coperta editiei americane
Coperta editiei americane

Să îi dăm însă cuvântul pentru alte considerații personale asupra filmului:

„Pentru mine, dacă fac un film de o oră şi patruzeci de minute, e lung. Pur şi simplu, mi se termină avântul poveştii după o vreme.”

„Cred că e important cum începi un film. Este un lucru care-mi vine probabil din formarea de om de cabaret. Este important ca începutul şi sfârşitul să aibă un anume fel de calitate specială, o calitate teatrală deosebită, sau ceva care să prindă imediat publicul. Deci cred că toate filmele mele încep într-un fel neobişnuit sau, dacă nu neobişnuit, într-un fel special. Prima imagine de pe ecran e importantă pentru mine.”

-„Mai toate personajele mele provin dintr-un mediu extrem de restrâns. Sunt cel mai adesea newyorkezi, oarecum din clasa superioară, cu studii, nevrotici. E aproape singurul lucru despre care scriu, pentru că e aproape singurul lucru pe care îl ştiu. Pur şi simplu nu ştiu destul despre celelalte tipuri de experienţă. N-am scris niciodată, de pildă, despre o familie irlandeză sau italiană, pentru că nu ştiu cu adevărat prea multe despre ele.”

 Și nu numai acestea, sunt multe lucruri interesante pe care le aflăm despre viața profesională a lui Woody Allen, sunt capitole distincte despre fiecare film pe care l-a realizat până în 2003, cu informații de la sursă despre actori, dificultatea scenariului, premii și echipa de filmare, felul în care se încuie în camera sa de lucru din New York sau tabieturile scriitorului; pasiunea pentru muzică și pentru teatru; aprecierea sa pentru scriitorii americani, precum Ernest Hemingway, William Faulkner, F. Scott Fitzgerald, John Steinbeck, deși recunoaște că citește foarte puțin; ambițiile de mic copil pentru scris, considerând că va deveni un scriitor faimos, chiar dacă nu se gândea în copilărie la scenarii („Întotdeauna am spus că am învăţat să scriu înainte să învăţ să citesc.”).

Pentru cinefili, este o carte care vă ajută să descoperiți noi lucruri și vă îndeamnă să (re)vedeți filme lui Woody Allen. Pentru iubitorii regizorului american, este însă o carte esențială.

Puteți cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Publica.

Articole similare

Jurnal de război. Călătoria mea de la prizonier la soldat: „Marșul Morții prin Rusia”, de Klaus Willman

Corina Moisei-Dabija

Despre două romane scrise de Cătălin Pavel: Nicio clipă Portasar și Chihlimbar

Jovi Ene

Cărți pentru copii: Marile minuni ale lumii, de Russell Ash

Jovi Ene

1 comment

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult