„Ferma animalelor”, de George Orwell
Editura Polirom, Colecția Top 10+, Iași, 2018
Traducere nouă de Ona Frantz
Nu cred că puteam găsi un titlu mai potrivit, mai evocator pentru subiectul dintre coperți decât chiar cel mai cunoscut citat din celebra Ferma animalelor, aceasta pildă, această lungă, frumoasă și necesară metaforă animalizat-personificată născută din geniul incontestabil al unuia din cei mai mari autori de literatură de anticipație ai Marii Britanii și ai lumii – George Orwell. Având la activ cel puțin două romane care fac parte din acest gen atât de special și important pentru istoria culturii și pentru viitorul omenirii, Orwell s-a dovedit a fi un trist vizionar al societății ce „va să vie”, descriind cu o acuitate, o precizie și, evident, un talent ieșit din comun toate schimbările teribile prin care omenirea avea să treacă (și prin care încă trece). Căci volumele orwelliene încă stau mărturie mai mult decât actuală pentru orice tip de preschimbări sociale cutremurătoare au loc în jurul nostru.
De altfel, acesta este și aspectul care îl face pe George Orwell să stea alături de Tolstoi, Dostoievski, dar și alături de Jules Verne, Alvin Toffler sau Konrad Lorenz – talentul scriitoricesc, îmbinat cu puterea de esențializare, generalizare, predicție, totul învelit în adevărate povești tulburătoare, depănate cu măiestrie și o ușoară ironie care le aduce aproape de sufletul oricărui cititor, din orice perioadă și din oricare colț al lumii. Atât 1984, cât și Ferma animalelor fac uzanță de alegorii și de abordări ce pot fi apropiate stilului științifico-fantastic sau basmelor pentru a exprima „cu perdea”, dar și pentru a înfiera anumite aspecte ale societăților totalitare care au existat, există și, din păcate, vor mai exista. Căci puterea este incredibil de tentantă și de perversă, în același timp, acaparând intelectul, mintea, sufletul, îndoindu-le și reconstruindu-le după propriile legi infame.
Ferma animalelor a fost unul dintre primele romane „serioase, de oameni mari” pe care le-am citit în jurul vârstei de 14 ani. Bineînțeles că la momentul respectiv nu am reușit să pătrund cu adevărat în esența acestei scrieri socio-politice atât de însemnate pentru istoria literaturii universale. Cu toate acestea, prin gentilul ajutor pe care l-am primit de la bunica și de la mama, am fost în stare să înțeleg ceva mai bine decât adolescentul obișnuit problematicile expuse de Orwell în romanul său alegoric. Încetul cu încetul, am fost fascinat de modalitatea în care a reușit să învelească în cuvinte bine meșteșugite și imagini incredibil de vii și de amuzante, totodată, crimele și nenorocirile pe care le aduc asupra unei societăți un posibil regim totalitar. De fapt, regimul comunist, căci despre el este vorba. Și cine poate citi printre rânduri, realizează faptul că Orwell a fost, într-adevăr, atras și intrigat de părțile pozitive ale socialismului, dar a respins cu îndârjire ideile promovate de comuniști și bolșevici, dându-și seama de catastrofa umană care deja pusese stăpânire pe Rusia și pe multe alte țări.
Mult mai vehement decât Sartre sau Camus, care par uneori să îmbrățișeze mai mult sistemul totalitar din URSS, George Orwell vrea cu orice preț să demaște corupția, găunoșenia, lipsa de umanitate și de logică a bunului simț care guvernează această teribilă pată asupra umanității inventată de Marx, Engels și aplicată criminal de Lenin, Stalin și de cei de după ei. Pentru a face acest lucru, autorul mută toată această societate absolut stricată în lumea celor necuvântătoare din Marea Britanie. Cât de ironic, nu? – faptul că Ferma animalelor are loc într-un spațiu unde monarhia a fost, este și va rămâne la putere (monarhia, acest dușman absolut al comunismului). Și totuși, tocmai plasarea subiectului în Anglia face ca totul să devină și mai absurd, mai ilogic, mai teribil și mai cutremurător, căci subliniază groapa în care societatea se aruncă singură cu capul înainte din cauza populației prea-muncită, prea-chinuită, prea-analfabetă care nu face altceva decât să se ia orbește după cei care par (atenție!, doar par) mai cultivați, mai învățați.
Nu poți să nu zâmbești amar în colțul gurii atunci când citești că porcii – ce alt animal mai bun decât ei?! – preiau încetul cu încetul puterea și conducerea Fermei de unde au fost îndepărtați bipezii printr-o tinerească și vitejească revoltă animalieră. Mai mult decât atât, pas cu pas, reprezentanții grohăitori se instalează din ce în ce mai mult în fotoliul metaforic al conducătorilor și încep să dea directive asemeni stăpânilor umani pe care îi doriseră dispăruți. Sună atât de cunoscut toată această situație încât nu te poți întreba cum de a reușit penița genială a lui Orwell să vadă peste timp cum va arăta societatea omenească în care ne bălăcim parcă cu plăcere astăzi. Căci, alături de subiectul tratat atât de subtil și, totuși, atât de dur, romancierul reușește să redea totul într-o lumină dulceagă datorită unui limbaj simplu, pe înțelesul tuturor. Parcă ar fi vrut ca această capodoperă literară să fie citită de cât mai mulți oameni, de orice vârstă, condiție materială sau socială. Nu este de mirare faptul că s-au făcut și adaptări animate după Ferma animalelor, căci poate fi cu ușurință considerată o poveste cu morală importantă care poate și trebuie să fie cunoscută și de cei mici.
Desigur, ca și în cazul meu, copiii nu vor putea înțelege gravitatea faptelor descrise de Orwell între coperțile cărții, dar măcar pot „da cu nasul” de un volum de căpătâi al marii literaturi universale și îl pot privi ca pe o un frumos basm în care se intuiește un pericol ce pândește în umbrele hambarelor și ale silozurilor de la fermă. În orice caz, romanul alegoric al lui George Orwell rămâne o lectură necesară și fundamentală pentru orice om de cultură, pentru orice împătimit al cuvântului scris. Iar acest lucru este subliniat de această apariție a Editurii Polirom, care a ales o nouă traducere a Onei Frantz pentru a readuce în actualitatea lingvistică o reală bijuterie literară. Căci parcurgând volumul, am fost uimit cât de ușor s-a încheiat și acest lucru mi-a confirmat faptul că am în față o traducere reușită, făcută cu atenție la detaliile limbajului orwellian, dar care te face să simți că Ferma animalelor a fost scrisă în limba română. Cu alte cuvinte, nici nu simți că citești un text tălmăcit dintr-o altă limbă, ci că ești martorul unei opere originale autohtone. Rar și important aspect în domeniul traducerilor literare!
Așadar, după o asemenea aventură animalieră, socială, culturală, nu pot decât să închei spunând că George Orwell rămâne unul dintre autorii cei mai importanți și cei mai interesanți pe care i-am citit și cu siguranță voi reveni de câte ori am ocazia fie la Ferma animalelor, fie la 1984, fie la Jurnalele sale pentru a nu uita niciuna dintre predicțiile sale teribile pe care le-a așezat între filele cărților imaginate de genialitatea sa. Dar și pentru a mă refugia în universuri paralele fascinante, în care realizezi că totul este pură ficțiune și care, la final, îți dau senzația de ușurare, atunci când reușești să scapi din gheara lor literară.
Puteți cumpăra cartea: Libris.ro.
(Surse foto: https://historythings.com/, www.amazon.ca, www.elefant.ro, https://reelgood.com/)
