„feat. Eminescu”
Editura Muzeelor literare, Colecția Parodii originale, Iași, 2021
Seria „Parodii originale” a fost creația FILIT Iași 2021, o colecție de cinci cărți în care poeți români au pornit de la poezii ale unor scriitori din Iași, care au păstrat doar titlul și măcar un vers din textul inițial. Am citit volumul „feat. Eminescu” și mi-am dat seama că antologiile sunt excelente și surprind, în același timp, într-un stil original, și felul în care scriu poeții contemporani, dar și puțin din „aroma” epocii în care au fost scrise poeziile originale.
Mi-au plăcut (ca în orice antologie, nu se poate să-ți placă în mod egal totul) poeziile semnate de: Lavinia Bălulescu, Svetlana Cârstean, Dan Coman, Silvia Grădinaru, Adela Greceanu, Mugur Grosu, Marin Mălaicu-Hondrari, Emilia Nedelcoff, Dan Sociu, Radu Vancu, Matei Vișniec, Miruna Vlada. Aleg, ca de obicei, trei pentru exemplificare:
Pierdut în suferință… (de Lavinia Bălulescu)
Azi noapte am atins absolutul fricii
petnru 30 de secunde.
Iar 30 de secunde pot fi fooooarte
foarte lungi.
De-acum orice se poate întâmpla.
Voi fierbe ca resturile reactorului
de la Cernobâl
pierdut în suferința nimicniciei mele.
Mă vei găsi în bucăți pe malul Gangelui.
Voi aluneca în valuri în plasma
dintre stele.
Și tot voi fi viu, orice ar însemna asta.
Mă vor admira, mă vor aplauda
mă vor da la știri azi, mâine
și de fapt în fiecare seară.
Mă voi uita în oglindă și voi exclama
de fiecare dată
același adevăr.
Coaie, ce zeu sunt!
Ce e amorul? (de Dan Coman)
pentru un bărbat ca mine
(înalt, zodia leu, obișnuit cu succesul)
singurul criteriu al adevărul
e sexul.
pentru că aici e toată inima mea:
o întindere de 16 cm
la capătul căreia te aștept
aprinzându-mi țigara.
știi bine: pentru cineva ca mine
(impulsiv, trecut de 40,
mare fan julius meinl)
adevărul vine de la corp.
și corpul nu minte niciodată.
16 cm nu e drum lung.
Și peste zi de-atâtea ori
efortul n-a fost în zadar.
du-te până la capăt:
acolo unde-i aprinsă țigara
un bărbat înalt
(zodia leu, obișnuit cu succesul)
îți va întinde, înflorită,
inima sa
Odă (în metru antic) (de Matei Vișniec)
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată
și uite că până la urmă am învățat
știu totul despre moarte, aș putea chiar
să-i inițiez și pe alții
moartea însăși vine din când în când
să mă întrebe cum am făcut
cum de am reușit să mă întorc din drum
cum de am reușit să mor de două ori
cum de reușesc să mor în fiecare
secundă
și să povestesc în același timp
ce mi se întâmplă
ești singurul caz de acest fel
îmi spune moartea râzând
pentru că și acest lucru l-am reușit
o fac să râdă
greu de spus de ce am devenit chiar eu
bufonul morții
clovnul ei trist
dar un lucru e sigur, imediat ce mă vede
imediat ce încep să-i vorbesc
imediat ce încep să gândesc, să cânt sau
să îngân
poeme
moartea se pune pe râs
râde cu lacrimi
se tăvălește pe jos de râs
ce mai, o fac să moară de râs
nu mă laud, pot da lecții
despre cum trebuie să sunăm la ușă
și despre cum trebuie să ne ștergem
pe picioare
când trecem pragul
Puteți cumpăra cartea: Editura Muzeelor Literare.
(Sursă fotografii: FILIT-Iași.ro, https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/)
