”Viitorul minții umane”, de Michio Kaku
Editura Trei, București, 2016
Traducere: Constantin Dumitru-Palcus
Dacă te aștepți ca citindu-l pe Michio Kaku să găsești explicații complete și corecte despre funcționalitatea creierului, ai nimerit bine, dar dacă speri să găsești o perspectivă pozitivă, un salt spre un viitor mai frumos, din păcate ai greșit cartea. Viitorul Mintii Umane vine cu o perspectivă destul de sumbră asupra vieții umane, depindem de un creier prins între două emisfere, incapabil uneori să ia decizii, ezitant între semnale diferite, nu numai noi, ci și generațiile viitoare, proiecții ale modelelor furnizate de noi.
!!! ”Ceea ce considerăm realitate este doar o aproximare pe care creierul o face pentru a umple golurile.” (pg. 85)
Gata cu magia, gata cu problemele legate de spirit, știința dovedit și argumentat. Și sunt câteva sute de pagini, un rezumat de fapt, al muncii unor minți strălucite, ale căror eforturi nu pot și nici nu vreau să le neg. Doar că nu pot fi de acord cu concluziile, în ciuda faptului că am citit cu reală plăcere volumul. În universul acesta mare, pe care abia dacă îl putem concepe, să fie doar atât? Aș merge puțin dincolo de știință, acolo unde încă puterea minții nu și-a dovedit întreaga capacitate și aș mai lăsa loc pentru câteva variante. Iată, însă,pe scurt, câteva note din demersul lui Kaku.
Există în Viitorul minții umane o hartă a creierului, pe marginea căreia autorul își brodează atât teoriile care îi aparțin, cât și teoriile altor cercetători. De asemenea, una dintre cele mai importante definiții prezentate, este cea a conștiinței, numită conștiință de nivel trei. Conștiința de nivel zero este cea pe care o au organisme cu mobilitate redusă; cea de nivel unu aparține organismelor mobile, creează modele pentru spațiu, dar și raportări la ceilalți, iar conștiința de nivel trei „presupune capacitatea de a crea un model al lumii și apoi de a simula acel model în viitor, în scopul atingerii unui anumit obiectiv.”
Acest tur de forță științific dezvăluie cercetările uimitoare care se efectuează în laboratoarele de top din lumea întreagă, incluzând experimente recente în telepatie, controlul minții, telechinezie și înregistrarea amintirilor și a viselor. Este într-adevăr o călătorie interesantă pentru a descoperi posibilități ale creierului uman care nu erau depistate până acum ceva vreme. Michio Kaku este profesor de fizică teoretică la City University din New York și cofondator al teoriei corzilor. Printre alte lucrări de renume mondial care au fost traduse și în română aș aminti Fizica imposibilului, Fizica viitorului, Lumi paralele și Hiperspațiul.
Viitorul minții umane are trei părți: Mintea și conștiința, Puterea minții asupra materiei și Conștiința modificată și 15 capitole în care abordează probleme extrem de complicate: conștiința, telepatia, telekinezia, îmbunătățirea inteligenței, înregistrarea viselor, controlarea minții, modificarea conștiinței, mintea artificială, mintea vs materie, mintea ca energie pură sau mintea extratereștrilor.
Viitorul minții umane debutează cu o serie de generalizări de bază ale neuroanatomiei și neurofiziologiei, prezentând câteva cazuri importante care marchează începutul erei neurologiei: Phineas Gage, care a condus la înțelegerea rolului important pe care îl joacă lobul frontal asupra comportamentului, Wernicke și Broca pentru înțelegerea limbajului, pseudoștiința lui Joseph Gall despre frenologie și Dr. Penfield’s homunculus, o hartă a cortexului motor.
Progresele majore s-au făcut însă în ultimii 15 ani, care au adus lumină asupra multor probleme cu care cercetătorii s-au chinuit decenii întregi. Cele mai interesante puncte al acestei prime părți sunt însă definiția conștiinței, rândurile despre teoria minții și neuronii-oglindă, dar și subiectul conștiinței de sine.
”Conștiința umană este o formă specifică de conștiință care creează un model al lumii și apoi îl simulează în timp, evaluând trecutul pentru a simula viitorul. Acest fapt necesită medierea și evaluarea multor bucle de feedback în scopul de a lua o decizie pentru atingerea unui scop.
Când ajungem la conștiința de Nivel III, sunt atât de multe bucle de feedback, încât avem nevoie de un CEO care să le sorteze în scopul de a simula viitorul și de a lua o decizie finală.” (pg. 97)
”Dincolo de simpla recunoaștere a altor oameni, creierul nostru care capacitatea stranie de a ghici la ce se gândesc ceilalți. Este ceea ce se numește Teoria minții, propusă prima dată de doctorul David Premack de la Universitatea din Pennsylvania și este capacitatea de a deduce gândurile celor din jur. În orice societate complexă, oricine are capacitatea de a ghici corect intențiile, motivele și planurile altor oameni, are un imens avantaj asupra celor care nu pot face asta în ceea ce privește supraviețuirea.” (pg. 111)
”Conștiința de sine constă în crearea unui model al lumii și simularea viitorului în care apari și tu.” (pg. 115)
Cu aceasta revenim cumva la o teorie care a mai fost discutată pe larg multă vreme, aceea a lumii ca proiecție a minții noastre. Și dacă ne gândim că acestea sunt legate între ele, atunci ajungem la scenarii și modele de tip Matrix. Dar în acest caz nu conștiința noastră este în spate, ci avem de-a face cu un alt tip sau gen de conștiință, care dărâmă teoria inițială. Noțiunea de eu devine o himeră în ambele scenarii, la fel și cea de individualitate. Dar amintirile ce mai sunt în acest context? Astfel, ajungem la partea a doua a lucrării lui Kaku.
”Până acum am discutat despre puterea științei de a ne extinde capacitățile mentale prin telepatie și telekinezie. În esență, rămânem aceiași, aceste instrumente nu fac nimic ca să schimbe esența a ceea ce suntem. Totuși, se deschide o frontieră cu totul nouă care modifică însăși natura a ceea ce înseamnă să fii om. Folosind ultimele descoperiri din genetică, electromagnetică și terapia medicamentoasă, s-ar putea ca în viitorul apropiat să fie posibil să ne modificăm amintirile și chiar să ne putem îmbunătăți inteligența. Ideea de a descărca o amintire, de a învăța deprinderi complexe peste noapte și de a deveni superinteligent părăsește încetul cu încetul tărâmul SF-ului.
Ce se întâmplă dacă putem ajunge să stăpânim orice disciplină downloadând pur și simplu un fișier în memorie? Și ce se întâmplă dacă nu mai putem să de dăm seama de diferența dintre amintirile reale și cele false? Cine mai suntem noi?
Oamenii de știință trec de la stadiul de observatori pasivi ai naturii la formarea activă și modelarea naturii.” (pp. 192-193)
Deși această implicare are desigur urmări benefice pentru cei care suferă de afecțiuni de tip Alzheimer, jocul acesta cu natura ne-ar putea crea multe neplăceri scăpat de sub control. Visele vor fi filmate. Noile forme de divertisment vor înregistra miros, gust și atingere, precum și întreaga gamă de emoții care pot fi apoi re-experimentate de către publicul lor. Oamenii de știință vor construi o rețea internet a creierului, prin care gândurile și emoțiile vor putea fi trimise în toată lumea. Însă chiar ne dorim asta?
Conștiința modificată: visuri, controlul minții, inteligența artificială, stările modificate ale conștiinței, ingineria inversă în creier și creierul străin fac subiectul ultimei părți a lucrării. Kaku abordează TOC, schizofrenia, halucinații cu suficiente instrumente și argumente neuroștiințe și discută despre locul în care suntem plasați acum în ceea ce privește managementul și posibilitățile de abordare a științei în viitor. Oferă o definiție a majorității formelor de boală mintală bazată pe teoria spațială și temporală a conștiinței:
”Boala mintală este cauzată în mare măsură de dereglarea procesului delicat al verificărilor și echilibrărilor dintre buclele de feedback rivale care simulează viitorul (de obicei pentru o regiune a creierului este hiperactivă sau hipoactivă.” (pg. 369)
Un domeniu de studiu interesant este încercarea de a inversa ingineria creierului. Cel puțin trei eforturi majore sunt în curs de desfășurare. Proiectul creierului uman, o inițiativă UE de 1 miliard de euro, vizează simularea creierului electronic pe calculatoare. Cercetarea creierului prin inițierea inițiativei neurotechnologiilor inovatoare (BRAIN), finanțată de guvernul Statelor Unite, are drept scop maparea neuronilor creierului în mod direct. Un al treilea proiect, finanțat de Paul Allen, co-fondator miliardar al Microsoft, are scopul de a descifra genele care controlează dezvoltarea creierului. Fiecare a marcat succese, dar și arată cât de departe trebuie să mergem. Utilizând Blue Gene, un supercomputer cu procesoare de 147.456 și memorie de 150.000 gigabytes, oamenii de știință europeni au simulat momentan unele dintre procesele cunoscute în 4,5% din neuronii și sinapsele creierului. Dar, pentru a crea un model de lucru al unui creier, ar fi nevoie de mii de computere cum ar fi Blue Gene, ceea ce nu este o variantă viabilă de cercetare.
Teoria spațială și temporală a conștiinței este utilă și încearcă să-și demonstreze aplicarea sa în întreaga carte, iar Kaku folosește numeroase analogii și exemple cu cărți și filme, printre care Star Trek, Star Wars sau Planeta maimuțelor, O odisee spațială 2001 și multe alte personaje fictive pentru a plasa cititorul pe subiect și a fost destul de amuzant să-i vedem partea amuzantă. Deci, ce ne putem aștepta în viitorul apropiat în ceea ce privește tratamentele și tehnologia? Există inteligență extraterestră acolo? Este posibil ca Inteligența Artificială să poată dezvolta conștiința și să ia decizii pentru noi? Vom continua să evoluăm și să facem un pas mare spre următorul Homo evolutis sau am ajuns la limitele noastre?
”Nu există nicio lege a fizicii care să ne împiedice să călătorim pe un fascicul de energie în secolul următor sau mai târziu. Prin urmare, aceasta este cea mai convenabilă modalitate de a vizita plantele și stelele din univers. În loc de să ne deplasăm pe o rază de lumină, cum visau poeții, devenim o rază de lumină.” (pg. 518)
Viitorul minții umane este însă o lucrare care se axează în cea mai mare parte pe limitele și capacitățile creierului. Mintea care nevoie de creier, însă nu putem nega cu totul dimensiunile sociale și culturale care decurg din milioane de ani de evoluție. Mintea noastră este deja liberă, putem concepe diferite scenarii și lumi chiar și în obiectele foarte mici, putem crea scenarii de vis sau de coșmar și putem călători mental în orice locuri ne dorim. Până la noi descoperiri pendulăm însă între ”tărâmul lui Dumnezeu” și cel al universurilor multiple și atâta vreme cât conștiința determină existența, ea poate să o și controleze? Poate alege dinainte starea realității de fapt sau avem de-a face cu un proces continuu de crearea unor universuri noi, pe care însă nu suntem capabili să le vizitam? Din păcate încă nu suntem capabili să realizăm salturi cuantice, așa că va trebui să ne mulțumim cu realitatea de fapt, care nu s-a dovedit încă a cui plăsmuire este.
