”Șase păpuși matrioșka – un roman polițist alert și incitant”, de Silvia Chindea
București, 2015
Un roman polițist alert și incitant, așa ne prezintă autoarea Silvia Chindea aventura ce are loc în preajma sărbătorilor de iarnă, aventură prin care avea să treacă comisarul Dumitrache împreună cu echipa sa de criminaliști și medici legiști. Acțiunea se învârte în jurul morții lui Carmen, o tânără abandonată într-un colț al străzii, în ceea ce pare a fi fost un accident de mașină. Acest accident reprezintă punctul de pornire a unei anchete ce-l poartă pe comisarul-șef Dumitrache și pe adjunctul său departe de Sibiu, tocmai la București, unde intră în legătură cu senatorul Cristian Boghievici. Așadar, ne aflăm pe urmele unui criminal în serie, spune romanul, însă eu nu m-aș aventura chiar atât de departe, deoarece detaliile legate de cele două omucideri prezente în roman nu cred că sunt suficiente pentru a încadra criminalul în categoria aceasta. Totuși, e posibil ca atât autoarea, cât și personajul cărții să ne uimească pe viitor și să ne demonstreze că a deveni criminal în serie e mai ușor decât pare.
Scenariul este unul studiat, cu elemente introduse treptat pentru ca cititorul să nu identifice criminalul din prima, cu povestiri-surpriză introduse în scenariul principal, care atrag atenția de la identificarea criminalului și care îndreaptă atenția spre ceea ce par mai multe fire narative. Alegerea cuvântului scenariu nu este una deloc întâmplătoare; cartea pare un scenariu căci autoarea furnizează în detaliu orice amănunt legat de interacțiunile dintre personaje și aici mă refer la comunicare, la gesturile acestora, detalii despre anumite cuvinte pe care le folosesc personajele. Iar eu, recunosc, aveam impresia că romanele de acțiune sunt mai sărăce în privința explicațiilor și mai atente cu dialogul, respectiv acțiunea care implicit ar trebui să ofere și acele detalii necesare înțelegerii acțiunilor.
Despre carte, autoarea Silvia Chindea afirmă că este un roman polițist cu parfum clasic și într-adevăr, am observat o nostalgie pentru vremea de altădată, precum și o atenție ridicată asupra felului în care ne raportam la tehnologie și la alte aspecte ale lumii moderne. De asemenea, o altă temă abordată de către autoare o reprezintă dorința de a scrie, precum și dificultățile pe care le poate întâmpina un scriitor pentru a fi publicat; sau lăsând scriitura la o parte, poate autoarea a dorit să evidențieze faptul că la un moment dat fiecare își va urma visul indiferent de profesia pe care a exercitat-o o viață întreagă.
Autoarea alege un titlu și o copertă ce reprezintă o sinteză a acțiunii romanului:
Cea mare reprezintă realitatea și este apropiată ca desen de păpușa rusească originală, fiind totodată legată de cea mai mică dintre ele, Matrioșka virtuală. Urmează sinuciderea cu pastile a tinerei de la mănăstire (păpușa cu ochii închiși), lovitura intrusului în cap (Matrioșka neagră), moartea datorată LSD-ului și păpușa cu ochi drogați, terminând cu bărbatul cu pistol în buzunar, imaginea ultimei păpuși.
Finalul romanului invită spre o continuare, rămâne însă de văzut în ce fel ne va surprinde autoarea. Până atunci, mai multe despre autoarea, precum și despre cărțile acesteia pe http://silviachindea.com/carti
Considerând că nu am citit prea multe romane polițiste (poate unul sau două), a fost o plăcere să fac cunoștință cu acest gen prin intermediul unei autoare autohtone, autoare ce m-a ajutat să arunc o privire în domenii total necunoscute mie până acum. Un roman ce se citește ușor și care nu permite autorului să se renunțe la el până când ucigașul nu este descoperit!
