Au apărut de curând două romane care există prin și pentru muzică: Mierla neagră de Radu Țuculescu și Moartea lui Siegfried, de Octavian Soviany; o temă și o structură recunoscute în epoca modernă cel puțin de la Punct. Contrapunct al lui Huxley sau de la romanele jamesiene de la finele secolului XIX și începutul sec. XX, muzica revine la doi prozatori de longue haleine, cu noi perspective.
”Mierla neagră”, de Radu Țuculescu
Editura Cartea Românească, București, 2015, 296 p.
Romanul lui Radu Țuculescu este o variație pe o temă dezvoltată de mai multă vreme la autor, aceea a talentului risipit, a talentului de muzician; o punere în abis (Radu Țuculescu este violonist, format la Conservatorul din Cluj) cu ajutorul personajului principal Anghel Radu, clarinetist al cărui destin este întrerupt de la 17 ani, acuzat de o crimă comisă în internatul liceului de muzică. Ani de închisoare, momentul 1989, încercarea de a-și regăsi un loc în această lume, în fine, în paginile ultime ale romanului, voința personajului de a își asambla din nou clarinetul.
Este o biografie ce reia, de exemplu, datele lui Adrian Loga, personaj principal în romanul Stalin, cu sapa-nainte (2009), un violonist al cărui destin este cuprins de ratare încă înainte de a-și începe cariera, pentru care se pregătea intens; un nefericit accident, și în romanul din 2009, și în acesta – inelucidabil.
În Mierla neagră, Radu Țuculescu creează personaje memorabile, așa cum se vede încă din Internatul – prima parte a cărții: Mirel, turnătorul clasei; Prada, pedagogul liceului, secretar de partid, inflexibil și lacom, Lulu, nebunul orașului, apreciat pentru vorbele sale libere, gata să spună oricând adevăruri incomode, ca un bufon medieval, iar Despina – deopotrivă titlu pentru a doua parte a romanului – este protagonista unei scene de zoofilie, cu melci ce palpită pe trupul dezgolit, în mijlocul cam valpurgic al unei păduri; de reținut și tanti Ria, femeia când mamă, când amantă.
Mai mult decât personaje, atmosferă: precum cea a internatului liceului de muzică, între zidurile unei foste mănăstiri franciscane sau restaurantul unde clienții stăteau desculți (La picioarele desculțe este a treia parte a romanului).
Vinovatul moral al crimei care îi schimbă viața lui Anghel este pedagogul Prada, o sinteză a cinismului și a indolenței; răzbunarea este preparată cu aviditate de clarinetist: îi oferă meniuri gratuite ori de câte ori pedagogul venea în restaurantele lui Anghel. Efectul se vede aproape instantaneu: zbirul începe să se îngrașe, deja nu își mai poate lega pantofii, iar punctul culminant va fi atins când i se va plasa în separeu un corb împăiat – pasăre ce îi știrbea autoritatea pe vremea internatului comunist, atunci când corbul repeta, cu timbrul potrivit: „Prada e prost” sau „Prada e ticălos”, din parcul de lângă liceu tocmai în pauza mare.
Atmosferă prin personaje; o mențiune pentru Lică Licoreanu, șef de Consiliu Județean, din high-life-ul Marelui Oraș, cu un fiu-beizadea și o soție amorfă, soți și soții plecați în Occident la muncă (cum aveam și în Stalin…), lume diversă ce dă culoare unui roman din care se individualizează prima parte, Internatul, scrisă prin reluări, din perspective diferite, ale celei mai semnificative scene, a descoperirii cadavrului; este o primă parte ce garantează muzicalitatea romanului. Deși această reluare în tonalități și din perspective diferite (de tip contrapunctic) nu reverberează în celelalte două părți, așa cum se întâmplă, de pildă, în filmul Occident de Cristian Mungiu (2002), când o scenă este jucată și rejucată din perspectiva tuturor personajelor, romanul lui Țuculescu insistă pe o simbolistică a muzicii și a abisului, prin referire la piesa lui Messiaen, Mierla neagră pentru flaut și pian, transfigurare a cântecului natural al păsărilor, dar și prin menționatul corb cu un vocabular de câteva cuvinte, ce punctează decisiv sentimente și stări.
Deși, din punct de vedere stilistic, este dificil de înțeles plasarea anumitor virgule[1], romanul aduce câteva personaje puternice, acțiune și o primă parte admirabil construită, totul constituind o identitate a romancierului.
Puteți cumpăra cartea: Editura Cartea Românească/Libris.ro/Elefant.ro.
Mierla neagră de Messiaen:
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=dCAMcaq1FB4′]
[1] De pildă: „ura și dorința nedomolită de răzbunare, te poate distruge pe tine, în primul rând” (p. 219); „Întâlnirile cu Lulu și individul pofticios, au fost reconfortante” (p. 226); „Batalioane de furnici, mărșăluiau sub piele” (p. 238) – câteva exemple de pe parcursul a 20 de pagini.
