”Papa Francisc: Convorbiri cu Jorge Bergoglio. Viața sa în propriile cuvinte”, de Francesca Ambrogetti, Sergio Rubin
Editura Publica, Victoria Books, București, 2013
Traducator: Ana-Maria Tamaș
Cand pe data de 13 martie 2013, monseniorul Jorge Bergoglio a fost ales succesorul lui Benedict al XVI-lea, in urma demisiei acestuia din motive de sanatate, intrebarile au inceput sa apara. Noul papa ce va purta numele de Papa Francisc, ales in urma celui mai scurt conclav din istorie, era o enigma. Este primul papa ce se va numi Francisc, este primul papa care isi are originile in America Latina si, mai mult decat atat, este primul papa iezuit din istorie. Intrebarile despre cine este acest om si ce anume l-a recomandat pentru a ajunge in aceasta pozitie si-au gasit o parte din raspunsuri in cartea „Iezuitul – Convorbiri cu Jorge Bergoglio” de Sergio Rubin aparuta in 2010 si devenita in 2013 „Papa Francisc – Convorbiri cu Jorge Bergoglio, Viata sa in propriile cuvinte”.
Cartea reprezinta rezultatul conversatiilor realizate de cei doi jurnalisti autori cu Jorge Bergoglio, in 2010, pe cand era Arhepiscop de Buenos Aires si, la momentul alegerii noului Papa, era unica biografie/ autobiografie disponibila care oferea acces la personalitatea si convingerile noului ales.
Capitol cu capitol, prin marturii directe sau intrebari iscoditoare, cititorul are acces la intimitatile vietii spirituale, intelectuale si private ale iezuitului devenit papa, conturand personalitatea sa distinsa, gandirea, sfintenia si atitudinea fata de religie, om si nevoile sale, toate raportate la mediul in care si-a desavarsit formarea – Argentina, framantarile si perspectivele ei si Biserica Catolica locala.
Capitolele cartii incep cu evocarea in detaliu a unui moment sau eveniment determinant din viata eroului principal, urmata de partea mai directa – intrebarile si raspunsurile legate de subiectul abordat. In primul capitol prinde viata din amintiri bunica Rosa, apoi emigrarea si stabilirea familiei sale in Buenos Aires, in 1929, nostalgia locurilor natale, treburile domestice, primele sfaturi si primele pasiuni mostenite de la parinti.
„S-ar cuveni sa incepi sa lucrezi..” este denumirea sub care, in capitolul urmator, aflam despre primul loc de munca obtinut la 12 ani, la indemnul parintelui sau, despre primele concretizari si teoretizari ale notiunii de munca, rasplata, somaj si depresie, despre noile mantalitati si tendinte in societatea de consum prezenta.
„Omul care munceste reprezinta nucleul. Astazi, in cele mai multe cazuri, se intampla exact contrariul.Este concediat foarte repede daca nu indeplineste obiectivele.Si se transforma intr-o marfa, nefiind lat in considerare ca persoana.Biserica a denuntat, in ultimile decenii, dezumanizarea muncii. Sa nu uitam ca una din principalele cauze ale sinuciderii este esecul in campul muncii, in contextul unei concuente acerbe.De aceea nu e suficient sa analizezi munca din punct de vedere functional. Nucleul nu este nici castigul, nici captalul. Omul nu este pentru munca, ci munca este pentru om.”
O pneumonie complicata si trei zile nesfarsite petrecute intre viata si moarte, delirand din cazua febrei, durerile atroce, lipsa de intelegere a propriei conditii, alinarea ce o gaseste in vorbele unei calugarite il fac pe tanarul Jorge sa descopere ce este important in viata si ce nu.
„Durerea nu este o virtute in sine, dar poate fi viruoasa modalitatea prin care este asumata. Vocatia noastra e data de fericire si implinire, iar in aceasta cautare, durerea este o limita. De aceea, omul intelege pe deplin sensul durerii prin suferinta lui Dumnezeu metamorfozat in Hristos.”
Povestea continua cu anii de scoala, descoperirea vocatiei si admiterea la seminar, reactiile parintilor osciland intre bucurie, neaceptare si resemnare, primii ani ca profesor, scandalurile sexuale in sanul bisericii, dictatura argentiniana si lungile sale experiente de viata pana cand a fost uns cardinal.
Detalii minore, amanunte semnificative despre omul Bergoglio se impetesc cu umilinta si smerenia deprinse prin experientele traite. Fiecare incercare este considerata o lectie de viata, fiecare dificultate surmontata, fiecare sarcina indeplinita ii slefuiesc gandirea si filosofia. Viata si experientele cardinalului ce va sa devina Papa primeaza asupra discutiilor teologice, doctrina bisericeasca fiind doar amintita in masura in care contureaza personalitatea lui Bergoglio omul.
Apreciind efortul autorilor de a prezenta omul din spatele simbolului pe care il reprezinta, cititorul va descifra o particica a personalitatii sale exceptionale care il face cel mai neobisnuit dintre papi. De numele sau se leaga sperantele credinciosilor ca va aduce o noua intelegere doctrinei catolice, ca o va apropia de celelate religii si mai ales de generatia tanara. Lectura cartii” Papa Francisc – Convorbiri cu Jorge Bergoglio” indreptateste cititorul sa creada ca sperante nu vor fi desarte. Structura interioara, devenirea si experienta noului Papa asigura suportul necesar schimbarilor pe care inteligenta si credinta il pot inspira sa le dea viata.
