”O poveste cu Horațiu”, de Doina Papp
Editura Allfa, București, 2012
„O poveste cu Horatiu” reprezinta eforturile pe care criticul si istoricul de teatru Doina Papp le-a facut incercand sa surprinda si sa aduca in fata cititorului geniul „celui mai talentat actor dintre caricaturisti si celui mai talentat caricaturist dintre actori„, asa cum mai in gluma, mai in serios, este etichetat Horatiu Malaele.
„Horatiu Malaele este el insusi un spectacol, un artist-spectacol, care are la-ndemana toate mijloacele acestei arte complexe ce pivoteaza in jurul axei personalitatii sale. Fenomenul e explicat de unii prin sintagma geniu comic. Subscriu, iubind in Horatiu fiinta aleasa, saltimbancul de geniu nascut dintr-o mirabila samanta de creativitate care poate rodi in multe directii spre care e chemat talentul sau daruit celor din jur.”
Capitol cu capitol, suntem martorii acelei pande placute pe care autoarea o realizeaza luna dupa luna, spectacol dupa spectacol, consemnand detalii, marturii, trairile si sclipirile actorului spectacol. Rememoram impreuna „Cafeneaua” in sala de teatru a Palatului Copiilor si pe Willy cel „sensibil, plin de tandrete si intelegere pentru tot ce e in jur, scapand cu vorba-n doi peri de orice concluzii pripite, razand in hohote de prostie, bucurandu-se de cat are si fara sa ravneasca la capra vecinului”.
Mergem apoi la Teatrul de Comedie pentru „Revizorul„, piesa in care admiram din nou dubla ipostaza de actor si regizor al eroului principal al povestii care „insufleteste nu doar sala, ci si spectacolul care are o oarecare vechime, dar se joaca la fel de atent”, noutatea viziunii regizorale si dimensiunea fantastica imprimata spectacolului conturand „un alt revizopr desprins parca din panzele lui Goya”.
Pe scena Teatrului National, duelul vedetelor „Caramitru – Malaele, cate-n luna si in stele„, acompaniati de tanarul violoncelist Adrian Naidin, subjuga publicul spectator cu „poezii, fragmente din spectacole anterioare, umor si o infinita placere a improvizatiei care se soldeaza cu un moment unic”.
Un nou capitol inseamna o noua rememorare, de data aceasta a unui spectacol prezentat intr-un festival la Ramnicu Valcea, „Podu” – „o mica bijuterie, fara ifose de mare productie, dar cu o putere de seductie imensa, tandra si binefacatoare”, un spectacol in care „Horatiu e capocomico… Impune tonul si ritmul interior. Ba si masura. Prezenta sa e insa si ca un revelator. Partenerii se pot privi in oglinda bunei sale dispozitii, a poftei de joc pe care o radiaza.”
„Sunt un orb„, „Lectia„, „Mascariciul„, „Dineu cu prosti„, evolutiile pe scenele romanesti sau peste hotare sunt tot atatea momente de a consemna trarile spectatorului, prilejuri de a puncta reusite senzationale interpretative sau regizorale, motive de introducere in prezentare a marturiilor si impresiilor colegilor de scena, actori si regizori.
„Nunta muta„, aceasta „pendulare intre vis si realitate unite printr-o poezie care-si are radacinile nu doar in spatiul spiritual romanesc, ci si in vasta cultura a omenirii„, experienta regizorala in film, succesul de peste hotare si criticile din tara il determina pe Hora sa ia atitudine si, in calitate de „prestator de servicii culturale catre populatie„, sa se revolte si sa protesteze impotriva sabotarii „proiectului sau obsedant”. Manifestul sau nascut in lupta cu presa de care nu s-a ferit si a abordat-o personal intregeste imaginea caracterului sau sensibil dar otelit in realitatile vietii.
Dincolo de spectacolele traite, alaturi de autoare, in calitate de spectatori, dincolo de scena, de ecran, de actor si de regizor, odata cu noul capitol „Copilaria, cadoul pe care ni-l face Viata pentru tot ce vom avea de indurat”, il descoperim cu adevarat pe Horatiu Malaele, inceputurile sale, copilaria si devenirea, familia si prietenii. Si ce metoda mai buna de ilustrare a talentului literar, o alta latura artistica, a cata oare?, a spectaculosului Malaele, decat sa alegi sa prezinti aceasta perioada profund personala cu propriile cuvinte ale artistului din „Horatiu despre Malaele” si „Rataciri”.
„M-am nascut la Targu Jiu, dar viata a facut in asa fel incat sa ma intorc acolo rar si, uneori, inexplicabil… Viata la liceu a fost absolut fantastica si de multe ori am spus ca atunci m-am nascut cu adevarat, acceptand sau refuzand propunerile invatatorilor mei. Refuzul asta a fost deseori consemnat si in exmatricularile mele, extrem de multe si bine numarate….Atunci mi-am dat seama ca rostul meu s-ar putea sa nu fie intr-un sistem impus, intr-un sistem al umilintei, cum inca se mai practica in momentul acela, ci alaturi sau aiurea. A fost momentul revelatiei, al nasterii mele”.
De la Colegiul National “Tudor Vladimirescu” din Targu-Jiu, cochetand cu artele plastice, dar „derapand” si infiltrandu-se iremediabil in dramaturgia romaneasca, de pe scenele teatrelor de suflet sau de ambitie – Piatra Neamt, Nottara, Bulandra, TNB, Teatrul de Comedie, din marturiile de suflet ale altor „nume” – Catalina Buzoianu, Dana Dogaru, Vlad Mugur, Catrinel Dumitrescu, Irina Petrescu, George Mihaita, Ion Caramitru, fenomenul Malaele se dezvaluie publicului. Personalitatea sa artistica, atat de speciala in teatru si in celelalte domenii ale artei in care se manifesta, se contureaza cu un inceput, cuprins si multe puncte de suspensie ce se completeaza zi de zi, stagiune de stagiune, expozitie de expozitie, totul incepand acum mai bine de 60 de ani si continuand, spre satisfactia admiratorilor fideli.
Prima dragoste nu se uita niciodata si, asa cum stim deja, cand nu este pe scena, Horatiu Malaele deseneaza inca, cu pasiune si inspiratie, asa cum poate descoperi orice curios vizitand galeria pe care singur a deschis-o in strada Smardan 37.
„Spiritul meu proteic niciodata decis a facut ca viata mea, programata sa bata la usa artelor plastice, sa esueze, in cele din urma, in caricatura….Mi-a fost mai la-ndemana, pentru ca este o disciplina care necesita o manevra rapida, deci iti rapeste mai putin timp…Consider ca, desi a ajuns o cenusareasa a artelor grafice, caricatura nu poate fi facuta decat de cei alesi…Incerc si vreau sa pot face ceva pentru aceasta disciplina.”
„O poveste cu Horatiu” reprezinta o culegere de ipostaze culese cu atentie, transformate si metamorfozate intr-un tablou unitar pentru a reda cat mai fidel stralucirea complexitatii omului/actorului/regizorului/scriitorului/caricaturistului de geniu. Amintirile autoarei se completeaza cu fragmente de cronici, articole din presa vremurilor evocate, fotografii, marturii ale colegilor, jurnalistilor sau chiar ale protagonistului, o scurta teatrologie si filmografie si, la final, chiar cateva Panseuri a la Horatiu.
„Asadar, cand nu joaca, Horatiu se gandeste la o pagina de desen, iar cand a terminat o caricatura precis se pregateste sa intre intr-un nou rol sau traseaza imaginar liniile unui nou spectacol. In teatru sau in film. Acelasi si mereu altul, egal cu sine in ipostaze tot mai neasteptate si captivante, Malaele e intr-o perpetua cautare”.
1 comment