”Moby Dick”, de Herman Melville
Editura Art, București, 2013
Traducere din limba engleză, note și glosar de Petre Solomon
Moby Dick este cartea de care multă lume a auzit, dar pe care prea puțină lume reușește să ajungă cu ea la linia de sosire, romanul purtându-și soarta ce i-a fost pecetluită o dată cu lansarea acestuia: publicarea a 3000 de exemplare care nu s-au epuizat în cursul vieții autorului Herman Melville. Plină de simboluri, alegorii, informații despre vânătoarea de balene, geografie, istorie și bineînțeles, religie, romanul Moby Dick este lectura ce necesită instrumente sănătoase precum dicționarul, internetul și pixul pentru a fi finalizată.
Lăsând la o parte vălul fermecat cu care a reușit să se acopere această carte încă din 1851, Moby Dick spune povestea căpitanului vasului Pequod, Ahab, cel cu reputație de temut căci trupul îi stă mărturie pentru încercările pe care le-a învins în nenumăratele vânători de balene. Ahab este obsedat de dorința de răzbunare contra cașalotului alb, ce poartă numele de Moby Dick, cel ce l-a lăsat pe Ahab fără un picior și care i-a furat sufletul. Singurul membru al echipajului care se împotrivește răzbunării este secundul Starbuck, dar fără sorți de izbândă. Porniți într-o nouă aventură Ahab își atrage tot echipajul în această goană nebună după balena ucigașă și le oferă o moarte tragică dar demnă, căci vânătorii de balene nu fug, ci rămân să lupte și să ucidă balene. Singurul supraviețuitor al măcelului survenit în urma întâlnirii cu Moby Dick este Ismael, cel care oricum nu se încadra în structura echipajului, aflându-se pentru prima dată la o vânătoare de balene și fiind mai mult absent pe parcursul călătoriei. Nu cred că e greșit dacă îl asociem pe Herman Melville cu Ismael, căci însuși autorul a fost în numeroase expediții pe mare, mărturie fiind cartea lui Jay Parini.
Precum în romanul Bătrânul și marea de Hemingway, Moby Dick transpune motivul vânătorului devenit vânat, aflat în căutarea peștelui uriaș. Această căutare se poate traduce în obsesia absolutului, căutarea adevărului în cadrul relației Dumnezeu-om, a intervenției divine în viața omului și atinge un aspect sensibil al acestei relații: atitudinea răzbunătoare a divinității din Vechiul Testament, ispășirea păcatului printr-o osândă. Melville permite omului să-și denigreze credința și să se răzbune la rândul lui pe Dumnezeu, lăsând regulile la o parte și bazându-se doar pe propriile puteri. În ciuda semnelor, Ahab nu vrea să admită că se află pe un drum greșit și încearcă să-și ducă la bun sfârșit răzbunarea, chiar cu prețul vieții.
Precum Hobbes in Leviathanul am putea afirma că balena albă nu era decât o închipuire a instinctului de răzbunare ce zace în fiecare dintre noi și pe care de multe ori nu reușim să-l înfrânăm. Iar marea ne demonstrează încă o dată efectul ce-l are asupra oamenilor, căci incită spre meditație și nebunie. Totuși, efectul este diferit și depinde de sufletul fiecăruia, căci dacă Ahab vede în Moby Dick întruchiparea răului, pentru Ismael balena albă este un simbol al măreției, lucru normal ținând cont că Ahab era un experimentat al vânătorii de balene, învins de o balenă, pe când Ismael este un explorator, un visător, ce privește cu uimire tot ce se află în fața lui. Ahab are orgoliul rănit și acționează în consecință, pe când Ismael e un suflet curat, cu intenții pure, totul în jur trezindu-i uimirea și încântarea.
Concluzia cărții e cea așteptată, calea răzbunării atrage pedeapsa divină, Ahab sfârșind legat de Moby Dick în încercarea eșuată de a vâna balena. Ahab își primește pedeapsa continuându-și călătoria în compania balenei, pe când Ismael este salvat de către sicriul ce fusese pregătit pentru prietenul Queequeg. Ironia finalului întărește ideea că răzvrătirea contra divinității nu e o atitudine bună.
Și dacă sunteți interesați de opere inspirate din romanul lui Melville, vă recomand ecranizarea din 1956, în regia lui John Huston. În 2015 va apărea o ecranizare în regia lui Ron Howard după cartea Nathaniel Philbrick, In the Heart of the Sea: The Tragedy of the Whaleship Essex, bazată pe un eveniment ce a avut loc în 1820, care a stat și la baza romanului lui Melville.
